Poem cu Laura
Se iubeau
până în fundul ceştii cu lapte
se iubeau
când cu intenţie rătăceau şosetele papucii periuţa de dinţi
se iubeau
odată cu lenjeriile lor în maşina de spălat cu 800 turaţii
se iubeau
împreună cu gândurile negândite vorbele ne-vorbite
lacrimile dinaintea plânsului apele dincolo de izvoare
se iubeau
paşii căutându-se prin transpiraţia rece a gresiei
privirile intersectate într-o infinitate de puncte
şi buzele întredeschise de nesfârşit
în şifonier
se iubeau puloverele ţinându-se strâns de mână
pantalonii pulsând erecţii perene
pe sânii obraznici în poliesterul cămăşii
se iubeau icoanele dănţuind fericire
cearşafurile roase de invidie
oglinzile obsedate până la culme
şi aerul şoptit dimineaţa
în garsoniera lor de la etajul 10
nici timpul nu mai avea timp pentru sine
Poem cu Elena
Doamnă
ai încurcat eprubetele
albastru numai din inimă
crede-mă
nu vei reuşi să amăgeşti cerul
cu o perfuzie
de zâmbete sterpe
ascultă pescăruşii
cântă poeme
pentru corăbii ce urmează să nască corăbii
doamnă
priveşte-i cum construiesc cuiburi pe ape
şi noe aşteaptă
aşteaptă
să le culeagă pământ de sub unghii
doamnă
albastru
mi se revarsă în vene în cuvinte
în moarte
ca o rugăciune de taină
mă doare doamnă
această hemoragie de lumină
în care
sângele tău
e mut până la ultima pată
Poem cu Alexandra
Mai am nevoie de 80 de bani să-mi cumpăr o sticlă de bere
80 de bani şi jumătate de viaţă
mi-ar ajunge pentru toate cuvintele nespuse
ce nu au încăput într-o singură coastă
jumătate de viaţă
tu 17 eu 37 şi între noi
milioane de guri nesătule
gropi căscate
scuipând şerpi la fiecare capăt de gând
priveşte
creşte piatra
ridic-o
la ce-mi ajută o fereastră săpată înainte de a mă naşte
îmi spui că la capătul târgului este un orizont
ce aşteaptă să fie călcat în picioare
şi că tot acolo sunt cai cu aripi ce pasc din albastru
iar când le este sete
îmi spui că se adapă din copitele iepelor
pentru a nu le mai pierde urma
un orizont ce curge dintr-un soare topit
între două bătăi de inimă
la capătul târgului mi-ai dat să beau din căuşul palmei
şi ca blestemat m-am trezit fântână de plâns
era noapte
greieri cântau pentru un înger ce urma să se nască
cerul îşi despletea norii ca o fecioară nebună
pământul începea să ne numere
tu
eu
tu îmi şopteai o reţetă de alungat întunericul
eu te culegem din stelele coapte
noi o rană răstignită-ntr-o rană
din firul de iarbă până în plumbul statuilor
se auzea romanţa de clopot
acum
în parc pe o bancă
lustruită de amanţi înţărcaţi timpuriu
toamnă
cine să ne ascundă
deschide-ţi coastele
în pântecul tău
voi fi prunc pentru ce-a din urmă venire
durerea facerii
desfacerii
într-un singur lut
binecuvântare
ascunde-mă acolo unde cuvântul
înmugure în lemnul de cruce
Poem cu singura mireasă
De câteva zile îmi bate la uşă
s-a dat verde la sinucideri poete
ţine un bilet de vacanţă
al dracului ofertă zic eu şi scriu
scriu despre balconul meu de la etajul 10
despre sticla de clor din baie
despre lustra ce-mi atârnă gândurile-n tavan
(ca să luminezi trebuie să fii legat de un cablu)
zic eu şi scriu
despre cracii vecinei de la 7
ce-s ca nişte foarfece de sugrumat via
(bărbat-su este plecat în Italia de o lună)
scriu despre toate fututele şi nefututele târgului
despre bomboana de pe coliva ornată cu nucă
ce mi-o descântă nevastă-mea sâmbăta pentru ducă
şi despre alte reţete de condimentat clipele
aşa mai pe gustul cârtiţelor
scriu despre vodca 6/49 îndulcită cu diazepam
înainte de masă
despre locul virgin al cuielor din podul palmei
şi despre pancreatita ce-mi scuipă cuvintele
în closetele publice
zic şi scriu
de inimă albastră ca de metil
de sticlă pisată
şi…de negru în cerul gurii
scriu
la ce dracu mai scriu
când poet pot să fiu toată moartea
(Din volumul „Alte poeme, alte femei”, în curs de apariţie)
