Poate te-am calcat cu talpile reci de mii de ori
Poate te-am baut cu sufletul uscat din mugurii de zori
Poate ti-am mirosit tristetea coapta in petalele de flori,
Si nu am stiut sa mi te aflu…
Poate te-am gustat din pleoapele oamenilor de lut,
Poate ti-am sarutat conturul din masinile de cusut,
Poate te-am visat cu pieptul murdar strans in asternut,
Si nu am stiut sa mi te aflu…
Poate ti-am smuls zambetele de aur din infinitele ceruri grele,
Poate nu m-am oprit sa-ti mangai incheieturile prinse-n buclele de curele,
Poate n-am vrut sa te dezleg de pacatele dragostei mele,
Si nu am stiut sa mi te aflu…
Poate ti-am cuprins orbirea calda din ferestrele de vizavi,
Si poate ti-am sters cu aburii gandurilor mele tot felul de a fi,
Si poate am afinat pamantul in care infloreai fericirea de copii,
Si poate acum mint sa mi te aflu…
