foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Nu ştiu cum a fost copilăria voastră, dar eu îmi amintesc şi acum cu plăcere de clipele în care tot blocul se strângea la uşa unuia din gaşcă şi bea apă, multă apă de la robinet. Aşa se făcea atunci. Alergam jumătate de zi jucându-ne diverse jocuri, apoi mergeam să bem apă. Mergeam în casă, în niciun caz nu mergeam să cumpărăm apă de la magazin. Cu banii pe care îi mai primeam de la părinţi mergeam să ne cumpărăm gume, ca să strângem abţibilduri cu maşini. Uneori mergeam să cumpărăm chibrituri, iar cu pucioasa de la ele, făceam pocnitori în asfaltul încins de soare.
Toată copilăria mea am băut apă de la robinet. Şi nu am făcut asta doar eu, dar şi majoritatea copiilor pe care îi cunoşteam. E adevărat că exista apa minerală şi sifoanele, dar alea le foloseau părinţii la spriţuri, sau le foloseam şi noi ca să ne facem sucuri concentrate, la plic sau la sticluţă. Când ne era sete beam apă de la robinet. Şi nu îmi amintesc de nimeni să fi zis că apa de la robinet nu este bună, sau că are gust urât. În schimb am fost învăţaţi să nu bem direct din sticlă şi să turnăm în pahar, căci poate sunt cioburi în sticlă sau alte lucruri pe care noi nu le vedem.
Nu ştiu cum se face, dar prin 2000 şi ceva a început mania apei îmbuteliate. Am început să aud că apa de la robinet nu e bună, că are gust de clor şi că este tratată chimic. Uşor, uşor, la mine în casă s-a început să se bea mai multă apă minerală, adică mai multă apă îmbuteliată. De fapt este un fenomen la nivel naţional. Trebuie să ştiţi că apa îmbuteliată nu e luată din izvor şi băgată direct în sticle. Între izvor şi fabrică există kilometrii întregi de conducte, la fel cum există şi la noi în Bucureşti. În plus şi apa aceea trece prin multe filtre şi e tratată într-un anumit fel, asemănător ca apa de la robinet. În urma unei cercetări am extras următoarele concluzii:
1. Se spune că apa de la robinet trece prin conducte vechi care pot aduce mâl sau bacterii.
Contraargument: de aceea există procesul de clorurare, adică apa este tratată cu clor gazos pentru a fi dezinfectată.
2. Se afirmă că clorul din apa de la robinet dăunează sănătăţii.
Contraargument: vă daţi seama că acea cantitate de clor este supusă analizelor astfel încât să se afle în anumite limite, inofensive organismului; dacă se dovedeşte că acea limită este depăşită, cei care furnizează apa potabilă pot avea probleme grave, firma poate fi închisă sau dată în judecată; ceea ce se vehiculează prin presă despre clorul din apă nu are ataşat şi o analiză; se spune în felul următor: „o cantitate prea mare de clor în apa de la robinet poate dăuna grav“. E perfect corectă afirmaţia, doar că acea cantitate nu se va regăsi în apa de la robinet.
3. Este sigur faptul că apa de la robinet este mereu proaspătă. Ea este într-o continuă circulaţie şi este mult mai bogată în oxigen decât apa îmbuteliată. Voi realizaţi ca a bea îmbuteliată este la fel de parcă ai bea apă stătută ?
4. Apa de la robinet este de sute de ori mai ieftină decât apa îmbuteliată.
5. Se spune că apa de la robinet şi-a pierdut din calitate din cauza poluării; oare cine poluează atât? Adevărul este că pentru a produce 1 kg de PET (sticlă de plastic în care e îmbuteliată apa) se folosesc 2 litri de petrol, 17 litri de apă şi se eliberează mult bioxid de carbon în aer.
Concluzia ar fi că apa de la robinet e bună pentru băut. E ieftină, e proaspătă şi chiar sănătoasă şi ecologică. Dacă totuşi nu ai încredere în apa de la robinet, îţi poţi pune un filtru special în casă. Altă soluţie este să o fierbi şi să o laşi să se răcească. Faci economii, ajuţi natura şi dai cu un pas înapoi capitalismul exagerat. Nu cred că şi-a imaginat cineva vreodată că o să cumpărăm apă, în condiţiile în care cea mai mare parte din pământ e acoperită de apă. E ca şi când ai cumpăra nisip în deşert, diferenţa fiind că el ar fi pus în borcănele simpatice.
sursa-www.teenpress.ro
