Liviu Antonesei
(Iaşi)
Ciudat, chiar foarte ciudat să mă pronunţ asupra unor cărţi pe care
nu le-am citit! Şi asta din mai multe motive. Mai întîi, vremea istoriilor
„totale”, de autor, ale literaturii a trecut în lumea civilizată de aproape o
sută de ani, oricum de mai bine de jumătate de veac. Acolo, istoriile de
acest fel sînt rezultatul efortului unor colective alcătuite din cei mai buni
specialişti în anumite epoci, curente sau mari autori. Să nu mă duc
departe, să rămînem în apropierea noastră, în Polonia fostă vecină şi încă
prietenă. Acolo este în curs de apariţie o amplă istorie a literaturii
naţionale de la origini pînă în contemporaneitate care va avea, în final, 12
sau 14 volume, oricum primele 7 sau 8 au apărut deja. Fiecare din aceste
volume are un coordonator general, de regulă cel mai bun specialist în
epoca sau curentul literar tratat de volum, şi un număr variabil de autori.
În final, toate aceste volume, scrise de cei mai buni specialişti, vor
acoperi întreaga literatură poloneză şi vor putea fi traduse în orice limbă
din lume, fără teamă că străinii nu vor pricepe despre ce este vorba acolo.
De ce-ar citi însă un străin părerile personale, subiective, că altfel nu se
poate, ale autorilor amintiţi în întrebarea voastră? Nu toţi, pentru că unii
se referă doar la anumite segmente temporale, contemporaneitatea
îndeosebi, sau genuri literare, ceea ce transformă opus-urile lor, mai
degrabă, în panorame, utile ca priviri asupra literaturii „în mers”. Ca să
mă intereseze o istorie globală a unei literaturi scrisă de un singur autor,
ar trebui să fie vorba de Croce, sau măcar de Lovinescu sau Călinescu.
În al doilea rînd, nu mă intersează încă vreo judecată sintetică,
definitivă, asupra operei mele, cîtă este, pentru că sînt încă destul de
verde, încă mai scriu cărţi, ba chiar sper să am răgazul să scriu mai multe
– într-un ceas fast, şi mai bune! – decît am reuşit pînă acum. Nu ştiu de
ce, am prejudecata că din momentul în care ajungi într-o istorie a
literaturii, fie chiar doar şi în una a celei contemporane, sau a unui gen,
eşti un autor cam… terminat! Vreau ca asta să se petreacă cît mai tîrziu!
Ce-aş vrea să scrie în vreo asemenea viitoare istorie? Nu ştiu, receptarea
nu este totuşi treaba mea. Cel mult aş vrea ca autorii viitorului să fie, pe
cît va fi posibil, atenţi cu ceea ce vor citi şi oneşti în limitele naturii lor
umane!
