Eco, bio, blablabla. Ţara lui casoletă

  • Pentru mine nu există cetăţean, există prieten. De aceea îţi vorbesc. Pentru mine nu există eco-bio, fiindcă niciodată nu m-am despărţit de eco, bio al copilăriei mele, al pieţii de cartier, al amintirilor mele reale despre cartofi, morcovi, ceapa, mere, roşii.
  • Eşti păcălici fiindcă nu ştii cînd se coace pepenele şi cînd se termină roşia. Eu nu pot fi păcălit. Ştii cum arată un ionatan de copac? Eu ştiu ce-i o gutuie. Tu deosebeşti verdeaţa? Eu, da. Du-te ân piaţă zilele astea, vremea joacă feste deja, mergi ân piaţă şi numeşte: Ăsta-i leuştean, ăsta-i pătrunjel. Alege, ca mine, bucăţile mici, pătate, bătute, dar nu perfecte, umflate cum pompa. Chiar şi ţăranul eco-bio te păcăleşte dacă nu ştii nimic-nimic. Nu uita: eu nu spun să nu mergi în pieţe! Du=te şi cască gura, obligatoriu. Dar du-te şi-n pieţele de margine de oraş, unde vin ţărani.
  • Eşti prostit, rămâi prost. Fiindcă şi în piaţa eco-bio la fel de păcălit eşti. Oricât ar trăncăni ecologiştii lui peşte. Apropo, aţi văzut ce maşini eco-bio şi-au tras din activism, pardon din prostia noastră?
  • Tot din prostia noastră, aţi văzut cîte butice de eco bio s-au făcut? Bă, dar câţi “sibieni” are ţara şi cum ne păcălesc ei pe noi. Acum realizez şi eu spusele colegului Mihai Radu dintr-un articol “Caţavencii”.
  • Eco, bio este amnezia noastră. Sub ochii noştri se reinventează istoria. repetăm greşelile, ar spune istoricii, fiindcă am uitat. Am uitat, continui eu, fiindcă ne este comod să mergem la supermarket. Ne este comod să luăm de mâncare de la fast food, ori de la take away-uri, să fim ţara lui Casoletă. Cu cît uităm mai multe, cu atît ne va costa mai mult. Cu atît mai mult uitarea noastră ne crează “luxul”.
  • Am văzut o pudibondie. Cel mai stupid lucru e să nu vorbeşti despre mîncare. De ce? Mâncarea te trimite cu gîndul la maţe? De ce mîncarea e subiect inferior? Nevorbitul, subiectul tabu iarăşi crează monştrii “luxului”. Mîncarea mîncată e trupul tău. Te simţi bou fiindcă te îndopi cu nemernicii.
  • Mîncarea, băutul sînt plăcere. Mare plăcere. Plăcerea înseamnă să ştii. Mîncarea nu trebuie reinventată. Mîncarea e aceeaşi. Raţă, gîscă, pui, legume. Meniurile, da.