In anii ’80, Francoise Choay analiza modul si motivul de transformare al spatiului urban cu elementele de baza care au suferit modificari in acest proces. Prin raţionamentul evoluţiei semnificanţei spaţiului urban autoarea îi demonstreazã monosemnificanţa. În timp ce golirea de sens este o apreciere facutã în relaţie cu sensul iniţial, care ori nu mai existã ca atare, ori nu mai existã prin incapacitatea majoritãţii de a-l înţelege, reducerea semanticã a spaţiului construit la monosemantism aduce în discuţie o perspectivã nouã: importanţa economicului.
Schimbarea care a avut loc in perioada respectiva a fost in special administrativa,dar cu efecte la toate nivelurile,asa cum atrage atentia K. Taipaale cand afirma ca “globalizarea si financializarea economice accelerate, care au inceput odata cu perioada Thatcher, pare ca nu au afectat numai statele-natiune sau societatile in general, dar si orasele, in mod direct, sub masca privatizarii.” Odata cu gestionarea si guvernarea oraselor dupa modelul companiilor private, in special cu ajutorul unui nou instrument – Parteneriatele Public-Private -,partile lor componente nu mai apartin in mod particular oraselor, ci sunt trecute, prin privatizare, in posesia unor companii. Astfel, dezvoltarea ulterioara a oraselor se bazeaza in special pe factorul economic,dar de data aceasta nu pentru buna-starea locuitorilor in mod particular, ci in vederea atragerii de capital.
Orasele au ajuns,deci, sa se intreaca pentru a deveni atractive pe plan regional, national, si international; mergand mai departe, se poate face o analogie intre imaginea urbana a oraselor post-moderne,implicit a noilor cartiere, si teza sustinuta de S. Sassen potrivit careia “cu cat o economie devine mai globalizata, creste aglomerarea functiunilor centrale in relativ putine locuri, adica in orasele globale”. Dezvoltarea oraselor, implicit a imaginii lor, urmeaza aceeasi tipologie: cu cat orasele tind sa devina mai importante pe plan national in international, cu atat ele urmeaza modele de dezvoltare similare (dictate de economia globala), si tind sa se asemene intre ele.
Dupa cum subliniaza si F. Munoz, “prin specializarea prin consum , loisir si divertisment, orasul nu numai ca a devenit inca un produs de consum, ci, tranformat intr-un support pentru reprezentarea marcilor, orasul a ajuns sa detina aceeasi hartie ca si celelalte produse din economia globala a franchiselor.[…] Fiecare oras este, astfel, un oras in plus, si acesta este paradoxul care acompaniaza azi marketingul si brandingul urbane: timp de trei decenii in care au cautat sa se diferentieze unele de altele, folosind imaginea si designul ca reclama pentru a-si evidentia specificitatea si a devein astfel attractive pentru economia globala, orasele se arata astazi ca fiind locul cel mai comun si mai banal.”
Insa, in timp ce imaginea oraselor se multiplica, imaginile cartierelor rezidentiale se diversifica. Daca strategiile pot fi adaptate de la oras la oras, proiectele trebuie sa raspunda criteriilor functionale, adaptative si estetice. In plus, orice interventie de acest gen cauta sa raspunda prin noi solutii unui complex de probleme.
Astfel, in aceeasi perioada de timp, apar o varietate de solutii, care se constituie in tipologii, si care sunt ulterior mai mult mai mai putin replicate. Modalitatea in care sunt realizate, insa, difera prin favorizarea unor anumite elemente,cum ar fi densitatea crescuta,spatiile verzi, sau sustenabilitatea.
Bed ZED, Anglia (sursa imagine: http://www.msquared2pr.com/journal/tag/bedzed-uk)
Programul Link-house, de locuire colectiva, Franta
(sursa imagine: http://www.linternaute.com/savoir/grand-chantier/photo/batiments-verts-les-architectes-deviennent-ecolo/link-house-les-maisons-hqe.shtml )
ZAC Nozal la Saint – Denis, Franta-imobil de locuinte sociale
(sursa imagine: http://www.linternaute.com/savoir/grand-chantier/photo/batiments-verts-les-architectes-deviennent-ecolo/logements-sociaux-ecolos.shtml )
