Câți pantofi sport, ghete cu talpă groasă și pulovere am văzut aseară la Opera Națională București, nu mai văzusem de mult timp! Chiar și un trening, „frumos”, cu dungi laterale late, roșii. Se aplaudă din greu și se ovaționează de fiecare dată când cei de pe scenă închid puțin gura sau dirijorul își odihnește bagheta. Se vine târziu, se intră în sală după începerea spectacolului și, în loc să se așeze pe primul loc liber întâlnit, se agită disperați fluturând lanternele telefoanelor și ridicând rânduri de oameni.
Vara viitoare merg la Festivalul de Operă de Verona. O să văd atunci dacă aceasta este direcția către care ne îndreptăm sau noi suntem pe cale să devenim excepția.
Roxana-Cristina Chihai
