Farmecul perioadei interbelice în București poate fi regăsit în fotografii și texte care expun atmosfera urbană a unui oraș în plină dezvoltare accelerată, care se inspira în acest proces din trendurile marilor orașe europene.
Nu întâmplător, Capitala României a primit denumirea informală „Micul Paris”, după ce a preluat la scară redusă modelul unor palate publice impozante din lumea francofonă. Însă nu a fost vorba doar despre arhitectură, ci și despre stilul de viață al oamenilor, inclusiv în materie de distracție în timpul liber.
Locațiile preferate pentru cei din București
Pentru bucureșteni, divertismentul însemna în principal mers la teatru sau la cinematograf ori la plimbare pe Calea Victoriei sau în parcurile Capitalei. Cafenelele și restaurantele deveneau tot mai selecte, inspirate din moda occidentală, dar și cu elemente orientale – un mix plin de farmec, de asemenea. Desigur, cele mai multe forme de distracție erau adresate populației cu posibilități financiare cel puțin medii.
La fel cum acum, în serile de vară în special, restaurantele și barurile din Centrul Vechi sunt pline, tot așa, în acele vremuri, oamenii își petreceau timpul în grădini de vară și la terase, unde muzica era mereu live, de obicei cu sunete de vioară și soliști vocali. În unele locații mai mari existau chiar orchestre.
Melodiile erau variate – de la muzică clasică, la melodii americane sau franceze. O destinație de promenadă în București era și Șoseaua Kisseleff, cunoscută drept „La Șosea”. Restaurantul Monte Carlo era una dintre atracțiile din Cișmigiu. Alte spații exterioare apreciate de bucureșteni erau Parcul Carol, Grădina Icoanei, Parcul Ioanid și Grădina Botanică.
„Bodega și consumul Teatrul Național era unul din cele mai selecte şi mai vizitate localuri din capitală. În Bulevardul Academiei, la bodega şi berăria Jubileu se întrunea un public numeros din toate straturile sociale, iar în Bulevardul Elisabeta, bodega Eforie și restaurantul Elys’ee erau loc de întâlnire a diplomaților, miniștrilor și a întregii elite a capitalei. Grădina Flora, supranumită Raiul Capitalei, oferea confort, liniște, aer curat și mâncare bună. Uneori, farmecul plimbării era stricat de numeroasele automobile, de mirosurile de benzină și ulei, de claxonul șoferilor care îi făceau pe cei mai în vârstă să regrete dispariția trăsăturilor de altă dată”, notează Petruța Burlacu în lucrarea „Petrecerea timpului liber în Bucureștiul interbelic”.
Plimbări în afara orașului
Călătoriile erau adesea în programul locuitorilor Capitalei care dispuneau de o stare materială mai bună. Vacanțele erau de obicei în țară, dar și în străinătate. Vara, la mare căutare era litoralul românesc, în special stațiunile Eforie, Constanța, Techirghiol. Unii mergeau chiar la Balcic, teritoriu românesc în acea perioadă. Alte destinații populare au fost: Slănic Prahova, Pucioasa, Amara, Călimănești, Herculane, Borsec, Bușteni, Govora.
Cazinoul din Constanța era printre atracțiile de top – atât locația în sine, cât și întreaga faleză din Constanța. Dincolo de spectacole, în anumite perioade se organizau acolo și diverse jocuri cazino. La vremea respectivă, jocurile de noroc erau accesibile cu precădere de către înalta societate.
Evident, nu exista varianta online, așa cum este cazul în zilele noastre. În prezent, ai nevoie doar de un cont la unul din operatorii licențiați, un device și o conexiune la internet pentru a-ți testa abilitățile și norocul la jocuri de casino. Cele mai populare jocuri de masă sunt acum disponibile la cazinourile online, iar ofertele sunt pe măsura concurenței – pachete de bun venit atractive, mii de jocuri în același loc și premii senzaționale sunt azi la doar un click distanță în secțiuni precum NetBet jackpot.
Iarna, bucureștenii mergeau la schi la Predeal şi Sinaia sau se rezumau la patinaj pe lacurile înghețate din Capitală. Unele erau amenajate pentru aceste activități, altele atrăgeau public dornic de distracție improvizată.
Alte preferințe ale bucureștenilor în perioada interbelică
Existau mai multe ștranduri în Capitală, printre care Lido, Kiseleff și Bragadiru. Cel mai impresionant era Lido, unde exista un bazin cu valuri artificiale. Tot acolo se desfășurau concursuri sportive de polo. Dacă unele ștranduri erau destinate celor cu bani mai mulți, altele aveau un concept mult mai accesibil, deci erau mereu pline.
„La ștrandul de cartier Bragadiru, cetățenii își puneau sticle cu vin la răcit în gârlă, iar pe nisipul plajei consumau pui fripți și pateuri. Cei care nu-și puteau permite luxul băilor de mare se mulțumeau și cu băile de apă dulce de la Grădiștea, la mică distanță de București. Cu sutele, cetățenii Capitalei, duminica și în zilele de sărbătoare, porneau din gara Filaret să petreacă o zi în aer liber”, se mai menționează în sursa citată mai sus.
Una dintre formele cele mai populare de divertisment în Bucureștiul interbelic se referă la lumea teatrului. Printre altele, menționăm teatrele Tempo, Isbânda (în Calea Văcărești) și Vesel (în Calea Giulești). Cel mai numeros public era atras de spectacolele de revistă de la Teatrul „Cărăbuș” al lui Constantin Tănase. Costume, cortine, melodii și numere celebre erau aduse chiar de la Paris.
Universul cinematografic devenea tot mai performant, iar lumea filmelor atrăgea audiențe importante în cele 15 cinematografe din București. Între Cercul Militar şi strada Brezoianu, pe bulevardul Elisabeta, existau cele mai multe locații pentru pasionații de filme: Palace, Capitol, Corso, Femina, Regal, Trianon, Vox.
„Cinematografele se mai aflau şi în alte zone ale capitalei pe Calea Victoriei – Rio şi Select. În zonele mai îndepărtate de centru se aflau cinematografele Lyra în Calea Văcăreşti, Roxy în Lipscani, Marna în Calea Griviţei. Situat în unul dintre cele mai elegante cartiere ale Bucureştiului, cinematograful Aro – actualul Patria se remarca atât prin aspectul exterior, cât şi printr-un interior elegant“, se mai notează în „Petrecerea timpului liber în Bucureştiul interbelic”. De menționat este și faptul că primul film sonor a rulat la București în anul 1929, la cinematograful Trianon.
