Dâmboviței i s-a trasat actualul curs de-a lungul Bucureștilor în anii 1880, scrie Adrian MARIN
”Cheiul Dâmboviței a avut cândva maluri de de pământ, așa cum sunt ilustrate de un cadru din 1930, de la Podul Uranus, în prezent Podul Izvor. Dâmboviței i s-a trasat actualul curs de-a lungul Bucureștilor în anii 1880, ocazie cu care au fost construite mai multe poduri de piatră. Unele au fost refăcute după Primul Război Mondial, cum este cel din imagine, pentru a include trotuare generoase, linii de tramvai și carosabil pentru autoturisme.
Clădirile de la vechiul Pod Izvor nu sunt de neglijat: în stânga, pe b-dul Schitu Măgureanu, Palatul Tinerimea Română, proiectat de prima femeie arhitect de la noi, Virginia Haret, în anii ’20 ai secolului trecut. Din același deceniu datează și clădirea următoare, de pe colțul cu Splaiul Independenței, Societatea Studenților în Medicină. Ambele sunt în stil neoromânesc.
Peisajul s-a modificat radical în anii ’70, odată cu construirea primei magistrale a metroului (M1), care merge paralel cu albia Dâmboviței pe acest tronson. Săpăturile de suprafață au necesitat demolarea podului vechi.
Planul regimului Nicolae Ceaușescu era să nu îl refacă, de aceea acest pod a reapărut în forma actuală abia în 1990. Albia râului a fost extinsă și betonată, devenind un simplu canal cu casetă colectoare dedesub”, explică Adrian MARIN .
