N-ai crede că această fotografie este din București, dar ea a fost realizată acum aproape 100 de ani, în a doua parte a anilor ’20 ai secolului trecut, chiar în Piața Victoriei, ne informează Alexandru Petrescu.
”Perspectiva dinspre șos. Bonaparte (astăzi, b-dul Iancu de Hunedoara) cuprinde intrarea principal în curtea uneia dintre cele mai frumoase și mai regretate clădiri ale Bucureștiului belle époque: Palatul Sturdza.Mult prea frumos și prea eclectic pentru a putea fi încadrat într-un stil arhitectural anume, edificiul spectaculos a fost construit de prințul Grigore M. Sturdza între 1897-1901, fiul fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza, după planurile arhitectului german Iulius Reiniqke, pentru a fi noua sa reședință.
Arhitectura extrem de încărcată i-a adus palatului poreclele „prăjitura din Capul Podului” (Podul Mogoșoaiei, vechea denumire a Căii Victoriei) și „prăjitura Sturdzeștilor”.
Sturdza a murit în 1901, la scurt timp după ce au fost finalizate lucrările la palat. Urmașii săi au vândut clădirea statului în 1904, iar aceasta a devenit sediul Ministerului Afacerilor Străine (Ministerul de Externe).
Din păcate, palatul-unicat nu a avut o soartă fericită. După mijlocul anilor ’30, în spatele edificiului a început construcția Palatului Victoria, ce se dorea a fi noul sediu al Ministerului de Externe. Planul era ca Palatul Sturdza să fie demolat după finalizarea Palatului Victoria, pentru amenajarea esplanadei (grădinii) din față. În 1942, un incendiu deteriorează Palatul Sturdza, care este și bombardat în 1944, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Ce mai rămăsese din fosta reședință princiară este demolat în 1946, după care, conform proiectului, se amenajează esplanada Palatului Victoria. Acesta este transformat în Președinția Consiliului de Miniștri (sediul Guvernului) în jurul anului 1950, funcțiune pe care o menține și în prezent”, explică Alexandru Petrescu pe pagina sa personală de facebook.
