Comparat cu percepția actuală asupra locului, cadrul acesta din 1955 de la filmările pentru filmul “Mingea” ne prezintă un centru istoric al Bucureștiului aproape pustiu, cu străzi mai late decât am crede, pavate impecabil cu piatră cubică de la 1900, scrie Radu Țuțu.
”Deoarece acțiunea filmului se petrece în perioada interbelică, actorii și figuranții nu sunt îmbrăcați ca în anii ’50, dar mare parte a magazinelor și atelierelor vizibile erau autentice, zona fiind un perimetru în care comerțul tradițional și meșteșugurile erau la ele acasă.Clădirile din imagine alcătuiesc fronturile străzilor Smârdan (în față) și Șelari (în dreapta).
Casele din stânga, de pe la anii 1870, erau în etapele finale ale primei renovări postbelice, realizată de stat după naționalizarea din 1948-1950 – se observă schelele de lemn din dreptul balconului central. În dreapta, pe colț, un imobil masiv, fostă fabrică, data de la anii 1880. Pe fundal, clădirea masivă a dispărut după cutremurul din 1977.
Pe locul ei este azi un club într-o structură improvizată, ca dealtfel în toate spațiile aferente fostelor prăvălii de odinioară.Centrul istoric a devenit, de la un centru al melteșugurilor și comerțului tradițional, la o zonă de distracție și așa este cunoscut de generațiile prezentului”, scrie pe pagina personala Radu Tutu.
Foto: Cineclic
