Cum arăta piața imobiliară acum 30 de ani și cum a evoluat în tot acest timp

piata imobiliara

În perioada de 30 de ani menționată, cu mici, dar semnificative excepții, prețurile apartamentelor aproape că doar au crescut. În același timp, și statutul de proprietar a devenit tot mai greu de atins pentru anumite categorii de persoane.

Practic, se poate vorbi despre o piață imobiliară abia după 1990. Înainte de acest an, în Bucureşti și nu numai nu erau mulţi proprietari pe „cutiile de chibrituri” în care locuiau. Majoritatea erau chiriaşi și și-au cumpărat ulterior apartamentul în care locuiau. La început erau schimburi sau preluări de contracte şi nu vânzări-cumpărări.

„În primii 15-18 ani, piaţa imobiliară a tot crescut, natural, pe fondul cererii tot mai mari de locuinţe, până când a ajuns la bula imobiliară din 2008, când a atins un vârf financiar încă neegalat până astăzi”, transmit reprezentanţii Anunţul Telefonic, publicaţie de profil care a luat naştere la jumătatea anului 1990, după cum relatează Business Magazin.

Prețurile au crescut și de 10 ori!

Dar cum au evoluat prețurile în această perioadă? „Spre exemplu, preţul unui apartament care a stagnat în prima decadă a crescut constant între 2002 şi 2008 de până la zece ori, deşi dimensiunile, dotările şi utilităţile la apartamentele muncitoreşti din anii 2000 nu difereau fundamental faţă de anii 1990”, mai spun reprezentanţii publicației menționate, cu o serioasă arhivă de anunțuri.

Garsonierele din majoritatea cartierelor muncitoreşti, precum Titan, Rahova, Colentina, Tineretului, au avut o creştere asemănătoare, începând din 2002-2003 până în vârful crizei din 2008. Din acel moment, preţurile au scăzut abrupt până la jumătate, menţinându-se la acelaşi nivel, cu fluctuaţii sus-jos în ultimul deceniu.

„Spre exemplu o garsonieră în Titan costa în jur de 7.000 de euro în 1990, în jur de 8.000 de euro în 2002, ajunsese la 27.000 în 2006 şi la aproape 66.000 în 2008. În 2020 se vinde cu aproximativ 42.000 de euro.

O evoluţie mai rapidă şi mai spectaculoasă au avut garsonierele în Băneasa, care în 1990 se vindeau cu 6.000 de euro, în 1992 preţul a ajuns la 12.000, la 42.000 de euro în 2001 şi la 89.000 în 2004 după care preţurile au scăzut abrupt la 56.000 în 2005 şi la 37.000 în 2008. Practic, Băneasa a cunoscut criza cu câţiva ani înainte de 2008”, mai spun reprezentanții publicației.

Apartamentele cu 2 camere au avut evoluţii similare în perioada 1990 – 2020, indiferent de cartiere, au diferit doar preţurile. Astfel, dacă un apartament cu 2 camere în Titan se vindea în 1990 cu 11.000 de euro, în 2003 ajunsese la 25.000 de euro, „în 2008 aproape atingea suta de mii de euro. Iar în prezent, un apartament cu două camere se vinde cu 64.000 de euro”.

În cartierul Aviaţiei, în nordul oraşului, dar şi în centru, la Piaţa Unirii, apartamentul cu două camere a pornit de la 16.000 de euro, a ajuns la 150.000-160.000 în 2008, iar în prezent se vinde cu 95.000-115.000 de euro, dar preţurile sunt în creştere de câţiva ani. Colentina şi Militari au urmat exemplul Titanului.

Apartamentele cu 3 camere se vindeau în 1990 cu 16.000 de euro în Titan sau Drumul Taberei şi cu 21.000 – 29.000 de euro în Aviaţiei şi Unirii. În 2005 deja aceste preţuri se dublaseră, iar în 2008 un astfel de apartament cu 3 camere costa 123.000 de euro în Titan, 95.000 în Drumul Taberei, 193.000 în Aviaţiei şi 213.000 la Unirii. În prezent se vând cu 70.000 – 83.000 în Drumul Taberei şi Titan şi 144.000 -158.000 de euro în Aviaţiei şi Unirii.

Pe parcurs s-au dezvoltat tot mai multe proiecte rezidenţiale noi, care ofereau alternative la vechile apartamente comuniste, iar în ultima decadă s-a dezvoltat tot mai mult şi segmentul imobiliar de lux, care oferă spaţii mai mari, dotate cu noile tehnologii. Astăzi, practic poţi găsi pe piaţa imobiliară de la Bucureşti locuinţe de lux la preţuri de milioane de euro, la fel ca în alte metropole ale lumii.

Iar asta se vede inclusiv pe imoradar24.ro, unde, la o simplă căutare, nu ai cum să nu observi că sunt apartamente care se vând la prețuri ce pot părea astronomice românului de rând. Astfel, în România lui 2021 un apartament de 8 camere, în zona Aviatorilor, costă 1.350.000 de euro, unul de 7 camere, la Floreasca, se vinde cu 1.500.000 euro+TVA, unul de 6 camere, la Herăstrău, costă 2.499.000 euro+TVA, iar un altul, din aceeași zonă, tot cu 6 camere, costă chiar 3.190.000 de euro.  Sunt doar câteva exemple, lista e cu mult mai lungă.

Primele blocuri au fost construite pentru cei săraci, în Roma antică

Și când te gândești că aceste blocuri, în care locuim acum marea majoritate, își au originea în Roma antică, unde erau construite pentru nevoiași?

Primele blocuri au fost construite de romani, pentru a-i adăposti în condiții greu de imaginat azi pe cei mai săraci oameni ai vremurilor. Cei care locuiau acolo știau că trăiesc cu riscul iminent al unui incendiu sau de prăbușire, dar alternativele erau chiar mai periculoase de atât.

De-a lungul timpului, blocurile au fost construite din lemn, cărămidă nearsă și, abia mai târziu, dintr-un beton primitiv. Cele mai multe dintre ele erau sortite prăbușirii sau incediilor, iar locuitorii lor știau asta.

„Un bloc roman, insulae, putea acomoda aproximativ 40 de persoane, în șase-șapte apartamente. Suprafața totală era de aproximativ 300 mp, deci fiecărei familii îi revenea o suprafață de aproximativ 50 mp. În general aveau un hol și o singură cameră.

Cele mai mari și scumpe apartamente se aflau la etajele inferioare, în timp ce apartamentele ieftine și mici se aflau la etajele superioare. Doar apartamentele scumpe aveau apă curentă și toalete, în timp ce locatarii din apartamentele de la etajele superioare ar fi trebuit să folosească sistemul de toalete publice din Roma”, a explicat pentru Imopedia istoricul Egizia Enescu.