*Desen realizat de Andreea Florentina Ilie, elevă la Colegiul National Octav Onicescu, Bucuresti
A fost foarte greu pentru noi să ne familiarizăm unei perioade așa dificile, atât psihic cât și fizic, să ne deconectăm de la tot ceea ce înseamna socializare, lucru în echipă și să ne petrecem zilele non-stop în fața calculatorului.
Cine știe că putea să urmeze în viața noastră un așa moment tragic? Dar cu bune și cu rele, ușor, ușor ne am adaptat, am învățat să ne protejam cât de mult putem și avem grijă nu doar de noi dar și de cei din jur.
Totuși după ce s-au liniștit apele am revenit la învățământul obișnuit cu prezența la liceu, din păcate cu o săptămâna la liceu și o săptămâna acasa în online și tot așa repetându-se…chiar dacă am revenit în liceu nu mai este deloc la fel, predarea diferită, fețe triste de copii care așteaptă să iasă in curtea liceului să mai socializeze dar cu reguli stricte, așteptând cu sufletul la gură și cu teamă dacă se va anunța sau nu închiderea.
Nu pot să afirm că am reușit să depășim această perioadă și susțin cu tărie că nu o să mai revenim la ceea ce a fost înainte. Tot ce putem face este să mergem în continuare înainte și să fim puternici!
Mina Rebeca
Zahariuc Alexandra
Colegiul National “Octav Onicescu”
Ani de liceu, pierduți în pandemie
Predarea la distanță de când guvernul român a declarat o perioadă de izolare națională a fost principalul instrument de a păstra legătura cu elevii noștri. Școala a generat clase online pe diferite instrumente de internet. Acest lucru a mobilizat toate cadrele didactice, părinții și bineînțeles elevii noștri.
Să mergi la școală este cel mai bun mod de a-ți dezvolta abilitățile. În timp ce școala poate fi distractivă, poate crește și abilitățile sociale și capacitatea de creștere psihologica a copilului. Școala online și perioada de izolare și faptul că școlile rămân încă închise chiar și vara, iar multe examene sunt promovate în condiții speciale în școli, poate fi o situație dificilă pentru toți.
Există mulți factori care contribuie la faptul că succesul a fost dificil pentru unii elevi: factori economici, sociali, culturali.
În timp ce toți pare că trăim într-o lume digitalizată, puterea de a continua educația acasă în condiții restrânse, cum ar fi pandemia COVID-19, depinde de propria voință și dorința de a depune eforturi. Pentru mine a fost greu nu să nu predau o limbă străină, cum ar fi franceza, pentru că este o limbă documentată bine și plină de resurse pe internet, dar cel mai greu a fost să predau online la diferite niveluri de elevi care nu au aceleași cunoștințe despre franceză.
În timpul şcolii am putut să lucrez diferit pentru a explica mai multe, pentru a discuta cu fiecare copil în funcție nivelul fiecaruia, dar online a fost o situație dificilă, deoarece instrumentele puse la dispoziția noastră ca profesori de la guvernul de stat nu erau diferențiate.
Încă a fost bine ca traiesc in București și să-i fac pe elevii mei să acceseze baze de date de internet, dar pentru ei elevi, în special pentru cei care debutează în franceză, era dificil să încerce să comunice și să-și facă sarcina.
A trebuit să concep diferite niveluri de lecții, sarcini diferite și să dedic mai mult timp, ca de obicei, pentru a avea un dialog cu elevii mei.
În final, cred că pentru mine am fost o perioadă dificilă, provocatoare, dar interesantă, dar nu pot spune același lucru pentru toți elevii mei.
Sistemul românesc de predare online este încă în perioada sa debutantă și are multe de îmbunătățit, precum și în conectarea tuturor copiilor la provocarea studiului online, dar și în pregătirea profesorilor pentru a trece de la live la online.
Prof.dr. Roxana Zanea, Colegiul National Octav Onicescu, Bucuresti
