Iată și o sumară descriere a instituției, din ghidul „București” (1962):
« Ctitorie a bănesei Safta Brîncoveanu (1835). Dat în folosință, inițial, ca anexă a azilului de bătrîni fondat în 1751, devine ulterior — defalcîndu-se ca instituție de sine stătătoare și adăugîndu-i-se noi pavilioane (1824, 1856, 1876, 1891) — unul din cele mai mari spitale din București. În 1904 s-a construit actuala clădire centrală, pavilionul de consultații, laboratorul ș.a. Din 1949, în cadrul spitalului funcționează Institutul de balneologie și fizioterapie, cu o secție de agenți fizici (hidroterapie, electroterapie, pneumoterapie). Profil: interne, chirurgie, ortopedie, balneo-fizioterapie, maternitate. Număr de paturi: 730. »
(sursa foto: „Ilustrațiunea română” via Calatori Interbelici)
