… mereu marile magazine încearcă să vie cu ceva nou.
După cum poate știți, Kaufland era mai degrabă genul de comerciant care-ncuraja cumpărăturile cu hurta, așa că rar vedeai coșuri; numai și numai cărucioare.
Ei, de curînd s-a schimbat calimera.
Au început s-aducă și cărucioare mai mici, mai ușor de manevrat pentru cei ce nu țin să ia baxuri mari. Și coșuri – multe coșuri! – dintr-alea cu mîner și rotile, de care te-mpiedici printre rafturi, cînd sînt tîrîte de mitocani. Coșurile au succes.
Dar cu ocazia asta s-a cam spulberat și motivul acela secret care-mi dădea ghes să cumpăr din Kaufland.
Știți? Cine cumpără cu căruțul se mișcă mai iute la casă decît acela care cumpără cu coșul.
Pentru că, odată plătite, cumpărăturile sînt puse-n căruț – și omul pleacă-n treaba lui, și nu-i mai pasă nimănui unde le pune-n plase și cît timp pierde cu asta.
Dar omul care cumpără cu coșul șade la casă pînă-și rînduiește toate lucrușoarele-n pungi, plase și sacoșe. Și șade – oricît de repede s-ar mișca… șade!
Așa că, de-acuma, face să caști ochii nu doar la ce casiere-s de serviciu – cunoscîndu-le pe cele mocaite și îmbrobodite – și nu doar la cîte lucruri au clienții pe bandă, ci și… dacă sînt cu căruț ori cu coș.
E vorba, deci, de minute care se-adună și care contează.
