După cum știți, îmi place mult să găsesc în imagini vechi înțelesuri noi; și cum niciodată n-a fost mai plin internetul de fotografii cu Orașul nostru, nici nu știu la care să mă uit mai întîi. Atîtea-s frumoase și aducătoare de amintiri; dar ca fotografiile lui Iliaș Duțescu mai rar! Ce viață, ce atmosferă, ce lume dispărută!
Ar fi un mare păcat să nu privim imaginile astea, de-acum aproape 50 de ani, pe îndelete. Iată-ne pe strada Luterană, între Catedrală și intersecția cu Știrbey-Vodă.
Ai zice că mare lucru nu s-a schimbat… ia, unitatea „Nufărul” se găsește și azi! Doar că pe Luterană se circula încă în ambele sensuri (bine, se circula în ambele sensuri și pe Știrbey, în dreapta).
Mașinile – ale vremii; se simțea că industria noastră producătoare era încă de-abia înfiripată. Predominau Volgi, Broaște, Varșave; un Fiat 125 zbura-n sus, spre Ateneu; și-n stație e oprit un autobuz Leyland israelian – o fi un 78? vreun 32? vreun 74? – n-avem de un’ să știm. Pe margine, într-un camion de-al ICAB-ului se topea asfalt, ca să se repare vreo gură de canalizare…
E frig – se vede cum oamenii-s zgribuliți, cu paltoane, fulare și capetele acoperite. Dar e destul de multă lume!
Senzațională e imaginea gardului și-a curții bisericii luterane; strada omonimă era încă mai îngustă – nu ca azi, cînd treptele bisericii dau direct în trotuar.
Firește, nu se construise încă complexul hotelier „București” – n-avea cum, nici Cutremurul încă n-avusese loc… Zona de-abia ce trecuse prin întîia ei sistematizare masivă, cea care a dat naștere complexului de blocuri ce borda Piața Sălii Palatului R.P.R. – așa că fotografia următoare e o adevărată comoară istorică. E luată cam în dreptul fostului garaj – acuma părăsit – și-n stînga lui vine azi prelungirea străzii George Enescu (Cosmonauților, atunci). Deci, în locul bloculețului cu trei etaje și mansardă e o clădire modernizată în relativ recent care – pînă după Revoluție – a stat dezafectată și închisă; nu mai știu ce institut ființase aici și de ce se închisese (ciudată tărășenie, oricum!)
Ca trafic, reținem alt Leyland ce se duce-n jos, multe Fiaturi, un Volvo Amazon și două Imeseuri. Mai departe… urcăm în dreptul Catedralei, încă pusă în valoare de tăpșanul gol unde s-a ridicat, în zilele noastre, o elegantă clădire de birouri care șade nefolosită. Un Ford în goană, o Simca cotind, o Ṧkoda Karosa destul de plină cu călători; afișe pe garduri – ce chestie, uite că-i meteahnă veche! – și colțul dintre Nuferilor și Budișteanu liber – doar c-un chioșc de ziare pe el!
În scuarul existent și azi dăm peste o furgonetă T.V. 4 care duce butelii de aragaz. Tramvaie, nu întrezărim – ele (liniile 6 și 10) întorceau, firește, în fața Catedralei; înainte vreme se duceau în jos, pînă-n spate la Kretzulescu.
