Ca să pot exemplifica un pic mai bine de ce mi-i silă de librăriile astea noi, vă arăt niște poze.
Ne aflăm la Kretzulescu, unde șade o librărie cu-n nume frumos ce te duce cu gîndul la lucruri și mai frumoase: omenie… bunătate… și așa mai departe.
Dar ca să intri aici, venind într-un scaun cu rotile ori împingînd un cărucior de copil, trebuie să te scobori două-trei trepte…
Nu i-a dus nici mintea, nici bunătatea, să facă un rahat de rampă.
Nici pe ei, și nici pe vecinii lor: adică un magazin ortodox de-al Arhiepiscopiei și altă librărie – aflată mai în dos – care vinde mai mult cărți străine.
Dă-i dracu’ de oameni; noi vindem cărți – nu ne-nteresează să aflăm lucruri frumoase din ele.
