de Alina Covaci Coroeriu
Lost in my own translation .
Am zis eu cand m-am pornit la drumul asta de reÎnceput de some thing else, că-i musai să fim just eu cu fii-miu și Doamne-Doamne (orice tip de Doamne-Doamne o fi pe norișorii de pe unde oi ancora). Nu, new friend! Nu, new relationship! Rămânem cu friends-ii vechi și buni, iar dacă o fi ș-o fi să fac rabat și m-oi aciua în vreo chestiune de Ping-Pong-eală, atunci să fie cu un ne-român, ne-ortodox (asta neînsemnând vreun necurat-diabolic). Ok, then! Iaca omu’! Neortodoxu’, neromânu’! Bașca, musulmanu’. Băiat frumos. Deștept (atât cât a putut englezita de mine să se prindă). Politicos și cu toooate complimentele la el. Prima impresie m-a mânat la first date. M-a dus omu’ la rock-live, in central-London, apoi la restaurantu’ cu lumânări romantice. Ș-apoi m-a condus acasă la mine, făr’ pretenții de popas. Și dacă n-a fost cu furnici, măcar cu acceptul pentru NexT date.
NexT date: the same. Perfect date! Și-mi ziceam eu cum: „băi, ce mișto! Băet diștept, face de alea cu yoga, cetește, ascultă rock!” În nota asta de binecuvântare mi-am zis că pot să abordez și eu, de-alea bunkeristice, de pahar cu hotă. Să-mi satisfac și eu curiozitățile, să-mi plantez și eu „Știați că-uri”. Adicatelea să știu și eu din altă parte decât de la teveu, cum e cu musulmanu’, cum e cu fanaticu’, cu islamu’, cu Isisu’, cum e cu detonarea? Să-mi explice minunatu’ că-i ochei cu diferențele astea de education și cultură, că-i bine cu „să fie paaace în lume” și că never mind că s-ar putea să fiu atee (Să-i zic apoi vreo două lu’ Cătălin și lu’ frate-meu, cum s-au înșelat ei).
Auoleu! Am ucis pasiunea! Viteză la mașina. Răspunsul din fericire politicos: nu toti creștinii sunt Hitler, așadar nu toți musulmanii ne detonăm. Am încercat eu într-o idee să mă explic cum că nu-l suspectam că s-ar fi aruncat în aer, cum că și eu cred că avem atâtea întrebări și îndoieli din cauza lu’ mass-media asta, că de fapt….. Degeaba! Aruncat diva, pe prispa casei și zis: „bye, bye gorgeous! See you soon!”
Next day, vine sms-ul în care îmi zice că Biblia nu e serioasă, că are multe variante nehotărâte, că-Coranul e numa unu’ și Alah is everything. (sic) Eh, n-am avut replică bunkeristă la mine, because my English is not so good. Ș-am zis: „ok!” Ș-am sunat-o pe Oana. Ș-am zis că schimbul cultural și evident artistico- ping-Pong-istic, n-o mers pen’că am zis chestii necoafate bine lingvistic. Ea, a zis că o fată deșteaptă ca mine, are voie să întrebe „ce vrea Mușchii ei” și dacă ne-românul pretendent la relationship cu diva, nu duce întrebări incomode, duc’se!
Deci, revin la forma inițială. Nu relationship! Rămân io cu fii-miu și cu my God! Încercăm new friend, maybe de-ai mei, fără pretenții religioase prea mari, doar cu „coincidențe” intelectuale întâmplătoare sau la nevoie „coincidențe” de consum. Păstram engleza pentru când ne trebe neaparat( in Londra e just in case).
