Colosala răutate a nefumătorului român

Am urmărit zilele astea explozia de răutate și ipocrizie veninoasă a nefumătorilor, zguduiți de bucuria interzicerii fumatului în toate locurile publice din România. Și cum diavolul se ascunde în definiții, tocmai definirea ”locului public” i-a alungat la casele lor pe fumători.

Cei mai vehemenți susținători ai noii legi în România sunt tocmai foștii fumători, porniți cu colindul anti-fumatului și înfierbântați de febra convertitului scăpat de sub control în vria prozelitismului. Oameni care au părăsit o dependență și care vor ca toți ceilalți să facă acest lucru pentru că ei știu că așa este bine. Și aici stă ipocrizia veninoasă de care vă spuneam mai înainte. Noii convertiți scăpați de sub control vor să schimbe lumea. În sufletele lor înegrite de tutun băltește bucuria că a crăpat capra vecinului: dacă el nu mai fumează, atunci să nu mai fumeze nimeni! Dar nu au curajul să-și recunoască micimea bezmetică și atunci iau în gură salvarea aproapelui: sănătate și binefacere pentru tot poporul! ”Noi vă facem bine, chiar dacă este cu forța!”, cam așa morfotesc foștii fumători printre buzele crăpate de dorul nicotinei.

Și apar tot felul de raționamente ofilite, explicații și para-explicații docte, semi-docte și sferto-docte despre binefacerile legii anti-fumat – și în același timp li se umflă de plăcere pipotele că dacă ei nu mai fumează atunci nimeni nu o va mai face. Dar se întoarce roata. Simt că se va întâmpla ceva care să le ardă ficații nefumătorilor. Nu știu ce o să se întâmple – o să câștige Vrânceanu-Firea-Pandele primăria Bucureștiului, o să ia PSD 80% la alegerile locale și 60% la alegerile generale? – dar știu sigur că va fi ceva.