de Constantin Gheorghe
De pe la noi. M-am uitat azi dimineață în oglindă, și, după o insomnie zdravănă, clasicul marxismului care se ițea din apele ei ușor tulburi m-a călcat pe nervi. Așa că l-am cărat cu mine până la frizerie, să-l aduc cât de cât la zi. Bun, cum trăim în România, cea mai mare pierdere de timp este aceea de a-ți face un plan. Nu ține! Totul e la la marea improvizație!
Frizeria este, de fapt, o bucată dintr-un vechi coafor, unde și-au găsit refugiu unii dintre cei care lucrau la frizeria de peste drum de Biserica Luterană, ”decorată” cu bulină roșie. Are vreo trei scaune. Și, ca orice improvizație, mereu e ceva de reparat. Deci de așteptat. Am așteptat. Ajuns pe scaun, după ceva vreme, am realizat că tanti aia care mă tundea avea evidente probleme cu orientarea în spațiu. Deși la mine lucrurile sunt simple-simple: se urmează conturul țestei/meclei, cu o mașină numărul 2, și gata. Ceva mai mult efort e la potrivirea cât de cât a conturului bărbii.
Ei bine, cred că azi am greșit. Am tot mai mult convingerea că frizerița a tuns înainte de asta undeva unde erau numai marinari, și, în loc să-i spun că stânga trebuie să fie la fel cu dreapta, trebuia să-i pomenesc de babord și tribord! Pentru că eu îi spuneam să ia mai mult din stânga, ea lua din dreapta. I-am mulțumit frumos, de teamă să nu rămân fără barbă pe o parte a feței, i-am lăsat bacșișul de rigoare, și m-am întors repede acasă, să-mi potrivesc barba. Conform principiului ”Ce-și face omul cu mâna lui”. Acum arăt cât de cât decent. Puteam fi un clasic năpârlit al marxismului. Am scăpat ieftin…
