Salamul de Sibiu a devenit cel de-al doilea produs românesc inclus în registrul celor ce poartă denumirea de Indicație Geografică Protejată (IGP).
Salam de Sibiu
Comisia Europeană a aprobat, în data de 19 februarie, cererea de înregistrare depusă de autoritățile române în acest sens, așa că acest produs este al doilea protejat în UE după magiunul de Topoloveni.
Acest tip de salam este un preparat din carne crudă, uscat, asemănător cârnatului, acoperit cu un strat subțire de mucegai.
El este produs în București și în județele Bacău, Brașov, Covasna, Călărași, Ilfov, Prahova și, după cum sugerează și numele, Sibiu. Primele referiri la producția și comercializarea lui datează din secolul al XIX-lea, el fiind denumit inițial Salam de iarnă.
Ca un mic istoric, Salamul de Sibiu nu a avut niciodată Sibiul ca primă gazdă, ci a fost produs la Sinaia, la inițiativa italianului Fillipo Dozzi, care deși pietrar, avea cunoștințe de mezelărie din familie, fiind priceput la producerea salamurilor crud-uscate.
Numele de Salam de Sibiu a apărut din întâmplare. Salamurile exportate de Dozzi se numeau Salam de Iarnă, dar pe ele apărea și inscripția Vama Sibiu și cum Transilvania vremii era sub control maghiar, care nu vroia concurență valahă (producea și Ungaria salamuri crud uscate) partenerii de afaceri ai lui Dozzi au preferat formula de Salam din Vama Sibiu, care ulterior a devenit Salam de Sibiu.
sursa-http://www.businesscover.ro/
