1. Care este primul lucru care îți vine în minte când te gândești la Bucureștii Vechi și Noi?
O mare shaorma urbană, pentru că Bucureștiul din zilele noastre exact asta e. Ce-a mai rămas din orașul vechi e completat de intervenții noi, adesea haotice, care dau o senzație de incoerență ce se pare că le place mai ales turiștilor. Să fie cu de toate!
2. Cum definești timpul orașului?
Timpul orașului este, practic, viața sa de la fondare până în prezentul în care trăim cu toții. În cazul Bucureștiului, nu știm anul fondării, avem doar prima atestare documentară la 1459, deci timpul Bucureștiului ar cam începe de acolo. Bine, putem să-l parcurgem pe etape, cronologic sau invers cronologic.
3. Cu ce culoare asociezi Bucureștiul?
Probabil cu portocaliul. Pentru că e oarecum emblema anvelopărilor termice recente și a spoielilor stridente care au urmat. În al doilea rând, pentru că e o culoare plină de viață, iar Bucureștiul e un oraș extrem de viu și de cald.
4. Ce ai schimba , dacă ai putea, în domeniul în care îți desfășori activitatea?
Aș schimba abordarea în relațiile de business, să fie mai prietenoasă, mai umană. Nu-mi place să lucrez cu oameni bățoși și cu ochelari de cal. O schimbare de mentalitate e întotdeauna binevenită, dar durează mult să se întâmple așa ceva. Mințile se destupă relativ greu.
5. Cu ce anume crezi că poți schimba viața celorlalți?
Personal, cred că o pot schimba prin modul în care le arăt că există și o altă percepție asupra orașului în care s-au născut, în care trăiesc sau în care s-au mutat. Din 2007 încoace, povestesc Bucureștiul altfel și încerc să îmi aduc cititorii în sfera culturii alternative, a activismului civic și a implicării în treburile comunității. Pentru că îi privesc și ne privesc direct.
6. De ce suntem înclinați să judecăm o persoana în funcție de grupul social din care face parte?
Pentru că, prin definiție, am fost educați și acasă, și la școală, iar în prezent mass media tot pe asta marșează, să categorisim oamenii și să avem prejudecăți în funcție de rasă, sex, religie, orientare sexuală, etc. Este mult mai ușor să extrapolăm poate excesele sau neajunsurile unor membri ai unei comunități la întreaga comunitate. E mai ușor decât să analizăm cazuri individuale.
7. Ce înțelegi prin segregare socială și cum o diferențiezi de separare?
Segregarea socială se face pe bază de clasa socială căreia îi aparține un individ sau luând în considerare statutul lui economic. Practic, se creează subclase care trăiesc paralel cu restul populației. În timp ce separarea înseamnă categorisirea simplă a tuturor lucrurilor, segregarea se referă la a separa ceva de restul.
8. Gândirea și creația sunt opțiuni private sau publice într-o lume dominată de dictatura cotidianului?
Din punctul meu de vedere, sunt opțiuni publice, din moment ce teoretic trăim într-o democrație. Dacă vor avea succes la public sau nu, asta depinde de viziunea și concepțiile fiecăruia și cum se mulează sau nu pe mentalul colectiv și pe obiceiurile oamenilor, care practic au construit dictatura cotidianului.
9. Cât de mult consideri că se implică autoritățile locale în dezvoltarea mediului cultural din București?
Prea puțin. Adică există niște inițiative interesante, dar sunt puse prost în practică, deseori cu irosirea banului public. De multe ori, există inițiative aberante pe care se aruncă foarte mulți bani de la bugetul local fără ca cetățenii să aibă vreun beneficiu cultural măcar pe termen mediu. În prezent, privații sau societatea civilă sunt vectorii culturali ai Capitalei, nu autoritățile.
10. Prin ce modalitate ai apropia cât mai mulți oameni de artă/cultură?
Printr-o abordare neconvențională, care să îi rupă de plictiseala cotidianului. Oamenii trăiesc în rutină și sunt întotdeauna surprinși când apare ceva diferit, ceva diferențiat, ceva de calitate. M-am obișnuit să ofer cititorilor mei articole de calitate și conferințe interesante.
