1. Care este primul lucru care îți vine în minte când te gândești la Bucureștii Vechi și Noi?
Primul lucru care-mi vine in minte , legat de titulatura site-ului ar fi “Ciocoii vechi si noi” –romanul lui Nicolae Filimon.La al doilea gand ma simt legat si de Bucurestii Vechi, pentru ca am crescut in mahalaua Ferentari, in piata Cosbuc, in Uranus, apoi am trait impreuna cu strazile intreaga schimbare de 26 de ani , adica Bucurestii Noi.
2. Cum definești timpul orașului?
In anii 80 mergeam vara, cu cortul , la munte si timp de doua saptamani nu auzeam o masina, un tramvai, radio, televizor etc.Cand coboram la oras,in primele doua zile eram ametit de cum trecea “timpul orasului”.Ametit de-a binelea.Totul se petrecea cu o repeziciune fantastica si trebuia sa te re-orientezi ca sa intri “in pas” cu orasul.
Timpul orasului-36 de ore inghesuite in 24
3. Cu ce culoare asociezi Bucureștiul?
Cliseu…dar ….”gri”, din pacate…
4. Ce ai schimba , dacă ai putea, în domeniul în care îți desfășori activitate?
Eu lucrez in Televiziunea Romana, deci ar trebui sa incep prin a schimba Legea de functionare a SRTV.Apoi mentalitatea celor care lucreaza in interior, apoi as aduce multi tineri sa lucreze acolo, apoi as reface grila de programe, as face emisiuni pentru copii, adolescent, seriale, filme….sa mai continui ?
In plan artistic as infiinta multe spatii de cultura pentru copii si tineri…da,da…fostele Case de Cultura sau “Cercuri artistice” cu sedii si profesori buni…
5. Cu ce anume crezi că poți schimba viața celorlalți?
Eu deja pun bazele schimbarii vietii unor mici caractere in devenire.Cum?
Fac pantomima, cel putin o data pe saptamana , cu copii asistati social de la Centrul de zi al Asociatiei Sf Stelian, de doua ori pe saptamana “educare prin Arta” cu o trupa de liceeni
Cu liceenii am un spectacol “Clasa”, care atunci cand este prezentat in fata unui public schimba automat CEVA, acolo undeva, in creierasul unui spectator, un CEVA care poate ii va schimba viata.Sunt artist si nu ma dezic de acest lucru, deci menirea mea este sa schimb cate CEVA prin ceea ce fac.
6. De ce suntem înclinați să judecăm o persoana în funcție de grupul social din care face parte?
Eu nu am aceasta “inclinatie”.Am stat alaturi de tineri cu dizabilitati, de oameni din foarte multe categorii sociale. Nu am judecat “persoana”, ci am ascultat-o, am incercat sa comunic si daca am reusit a fost numai datorita “deschiderii” pe care aceasta “persoana” a manifestat-o fata de mine.Pe scurt:nu conteaza pentru mine grupul social atata timp cat exista bunavointa ,bun simt, bun gust si comunicare.
7. Ce înțelegeți prin segregare socială și cum o diferențiați de separare?
In cazul meu , fost locuitor al Ferentariului de altadata, segregarea sociala se traduce prin segregare urbana.Eu nu am trait in mijlocul unei lupte tacite sau deschise intre etnii, eu am fost obisnuit cu marginea orasului.Cu mahalaua.
Mi-a placut sa vad in semenul meu, indiferent de culoare, un virtual prieten …daca el s-a transformat in dusman am reactionat ca atare.
Din punctul meu de vedere, segregarea sociala este un fenomen ce se dezvolta din cauze externe (incitari,rasism,saracie, expansiune economica etc), dar si interne(segregatii sunt de multe ori prea comozi pentru a scapa din mediul lor, se complac in pozitia de “segregat”)
Separarea se face insa in mod rational.Eu fac separare , de exemplu, intre lenesi/mincinosi si harnici/sinceri.Separ prima categorie de a doua, pentru a nu contamina ceea ce este frumos in cei sinceri cu mucegaiul mincinosilor.
8. Gândirea și creația sunt opțiuni private sau publice într-o lume dominată de dictatura cotidianului?
In cazul meu creatia este o optiune privata pe care imi place sa o fac publica.
Desigur creatia provine din gandire, care este indubitabil influentata de cotidian, dar un artist “rupt” de cotidian este un om pierdut.
9. Cât de mult considerați că se implică autoritățile locale în dezvoltarea mediului cultural din București?
Am fost in Stockholm si am vazut teatre sociale, cursuri gratuite artistice pentru tineri, Teatrul pentru adolescenti(unde tinerii erau motivati sa intre la activitati culturale primind reducere la discoteca sau la internet café), am vazut cum sunt sustinute Asociatiile care lucreaza cu adolescent defavorizati sau dependenti si pot spune, comparativ, ca autoritatile locale mai au mult de munca la dezvoltarea mediului cultural.(Si am atins doar mediul pentru tineri si copii).Ce sa mai spun despre Teatrele care se inchid, despre pensiile mici ale artistilor sau conditiile insalubre in care isi fac meseria sau… si-o incheie…
10. Prin ce modalitate ați apropia cât mai mulți oameni de artă/cultură?
In prezent doresc sa prezint spectacolul “Clasa” in mai multe licee din Bucuresti si din tara.Adolescentii nu mai sunt motivati sa ajunga la teatru, asa ca m-am hotarat sa vina Teatrul la ei.Pana acum am avut success la Colegiile Sf Sava si Jean Monet din Bucuresti si am jucat la Campina pentru adolescenti din mai multe localitati.
Am in proiect, la Televiziunea Romana, o emisiune pe care doresc sa o fac cu studentii de la Facultatea de Film din cadrul UNATC Bucuresti , prin care sa prezint filmele lor de an.Astfel doresc sa le cresc increderea in creatiile lor si pe de alta parte sa fac cunoscute publicului “visele lor cinematografice”.
11. Ce considerați că este pertinent în peisajul cultural actual?
Festivalul National de Teatru, Circul de Stat, Teatrul Metropolis,Café-Godot ,Teatrul de pe Lipscani, Teatrul ACT si evenimentele in aer liber de toate felurile(de la Strada Verona la Festivalul Armenilor, de la Zilele Bucurestilor de pe Lipscani la Targul de Craciun de la Universitate)
12. Cum descrieți mediul cultural din care faceți parte?
Intim.Foarte personal.Pour mes amis.
