A doua parte a călătoriei noastre începe de la intersecția străzii Theodor Speranția cu strada Dristorului. Întrucât din acest perimetru nu dispuneam de nici o fotografie, am schițat din memorie clădirile pe care mi le mai amintesc, ajutat fiind și de câțiva colaboratori. După mai bine de 6 luni de trudă și foarte multe rectificări, au rezultat imaginile pe care le veți vedea mai jos.
Mai întâi, voi posta o hartă a zonei, luată din Ghidul străzilor ediția 1969:
Deși n-a fost afectat direct de trasarea bulevardului Decebal, segmentul de stradă dintre Dristorului și Mihai Bravu a fost totuși dărâmat în întregime, în locul caselor de altădată construindu-se blocuri înalte și fără valoare arhitecturală. Probabil s-a dorit ca trecerea de la blocurile mari și somptuoase de pe bulevard către cartierul sărăcăcios să nu se facă abrupt, ci prin intermediul unor construcții înalte. Alții susțin că întreaga parcelare până în Calea Călărașilor era de fapt propusă pentru demolare.
Prima imagine pe care v-o prezint este următoarea:
Ea surprinde prima casă de pe partea stângă, sediul unui centru de produse lactate. Indiferent de anotimp, stăteam la rând în dreptul stației autobuzului 134, care oprea aici sosind de la capătul din Piața Muncii. Dimineața devreme, venea o mașină frigorifică din care erau descărcate navetele, iar vânzătoarea le trăgea înăuntru cu ajutorul unui cârlig lung. Laptele și iaurtul se vindeau fie pe la geamul mare, fie prin cel rabatabil al ușii de culoare vișinie. Casa era de tip vagon, zugrăvită în gri și avea alături o poartă și un gard din panouri metalice vopsite cu bronz de aluminiu, precum și o curte plină de vegetație spontană, din care se remarcau câteva tufe înalte de liliac. Aleea de acces era de fapt o potecă pavată cu cărămizi.
Pe colțul cu strada Delea Nouă era un teren viran îngrădit cu un gard metalic vopsit în galben. N-am cunoscut niciodată casa care a existat acolo înainte.
Trecând pe partea dreaptă, avem o altă imagine:
Este vorba de un mare magazin alimentar, aflat la numărul 124 și care a funcționat fără întrerupere încă din anii *50 (mulțumesc d-lui Dan Mocanu pentru precizări). Clădirea era lungă, fiind vopsită în alb și bleu. Avea diferență de o treaptă la intrare, iar ușile erau situate central, cea din dreapta fiind deschisă aproape permanent în timpul programului, în anotimpul cald.
Alimentara ocupa aproape tot spațiul dintre străzile Blaj și Crișan; pe partea dinspre strada Blaj era prevăzută cu o magazie pe unde se făcea și aprovizionarea, în fața ei parcau autoutilitarele care descărcau marfa, ce era apoi livrată printr-o ușă laterală a clădirii. Latura dinspre strada Crișan se continua cu un gard, iar la colț exista o oglindă convexă de dirijare a traficului, care permitea șoferilor și vatmanilor ce veneau de pe strada Agricultori să vadă vehiculele care circulau dinspre Piața Muncii, unghiul străzilor fiind acolo mai mic de 90°.
A treia imagine este de la intersecția cu strada Agricultori:
Casa de pe colț era de culoare crem și avea intrarea undeva în curte, accesul făcându-se prin poarta roșie de metal. Forma ei nu era dreptunghiulară, așa cum pare, ci poligonală, ușa aflându-se pe o prelungire din dreptul porții. În spate avea o curte mărginită de un gard simplu, din șipci de lemn, care se întindea și după colțul cu strada Învingătorilor.
În stânga acestei case particulare se afla o tutungerie, vopsită în galben deschis, ușa și ferestrele fiind de culoare vișinie, prevăzute cu obloane antifurt. În total pe acest segment cred că erau 4 case și mai mulți salcâmi pe marginea trotuarului.
Al doilea colț al intersecției amintite arăta astfel:
Vila cu etaj vopsită în galben era prevăzută cu balcon și avea o curticică în față, unde creșteau mai mulți arbuști de tuia. Gardul era din piatră ornamentată, iar poarta – din metal de culoare roșie-vișinie. Avea de asemenea și porți pentru garaj, unde proprietarul își ținea mașina personală.
În dreapta vilei se găsea o casă modestă care adăpostea un mic atelier, posibil de croitorie.
Revenind pe latura dreaptă, ajungem la intersecția cu strada Cloșca:
Colțul era ocupat de un imobil masiv cu 2 etaje, de culoare gri-închis. Pe latura dinspre Theodor Speranția avea o deschidere, ca un fel de boltă, prevăzută cu 2 porți de lemn care se deschideau pentru a face loc mașinilor să intre în curtea interioară, dar care nu mai erau folosite de mult în acest scop, porțile fiind legate cu un lanț. Era prevăzut și cu balcoane aflate pe curbura blocului, iar ușa de acces se afla la extremitatea din dreapta. Deasupra ei erau 2 ferestre lungi și înguste, aflate în incinta casei scării. Este posibil ca stilul imobilului să fi fost art-deco, întrucât avea acoperișul plat.
În fața acestui imobil, pe latura dinspre Theodor Speranția, se găseau câțiva plopi bătrâni și înalți, care umbreau întreaga stradă în acel loc. Și tot acolo era și stația tramvaielor 15 și 23, care veneau de pe strada Agricultori, luând o curbă strânsă în scărțâit de șine. Fiind mai aproape de strada următoare, numele stației ITB era „Horea”.
În continaure, mai existau câteva străduțe laterale până la Piața Muncii, dar pe acelea nu le-am putut desena, întrucât le-am cunoscut prea puțin (nu mă aventuram pe jos dincolo de stația tramvaiului). Cele de pe dreapta se numeau Arenei, Mircea Bădescu și Țiglina, fiind demolate parțial odată cu trasarea bulevardului Decebal. Rog foștii locatari ai zonei să mă ajute cu fotografii sau schițe de pe acest segment de unde n-avem informații.
Ultimul desen e din apropierea Pieței Muncii, mai exact de la colțul cu strada Apostol Mărgărit:
Acolo exista o vilă cu etaj, de culoare crem, la parterul căreia funcționa o gogoșerie. Țin minte că veneam cu colegii de clasă în pauze sau după terminarea cursurilor și stăteam la rând ca să luăm gogoși calde, școala nr. 70 aflându-se în apropiere. La etaj erau camere de locuit, iar intrarea se făcea prin curte, printr-o poartă de lemn, gardul fiind vopsit în vișiniu putred. Pe trotuarul din fața clădirii erau tei înalți, aceștia întinzându-se pe aproape întregul tronson, către Dristorului.
Dincolo de vilă și de străduță mai exista o casă:
Fotografia a fot realizată de Dan Vartanian în decembrie 1976 și înfățișează două prăvălii, respectiv un centru de loto-prono și un atelier de croitorie, ambele fiind prevăzute cu câteva trepte la intrare. În dreptul lor era și stația tramvaiului 23, care mergea până la uzina Republica. Din câte-mi amintesc, în anii *80 croitoria nu mai exista, fiind înlocuită cu un magazin de geamuri și oglinzi. Iar în stânga, lipit de zidul casei, se găsea chioșcul unei florărese.
Aceasta a fost povestea unei străzi de care mă simt profund legat emoțional. Sunt hărțuit de amintiri și merg purtat de val prin sălile memoriei. Mă plimb pe magistrale sau pe coridoarele întortocheate ale timpului, prin locuri tainice, știute doar de mine. E liniște acolo, imaginile stau la locul lor, cuminți. Așteaptă să le regăsesc și să le scot din întunericul uitării, să le dau forme, să le împart cu cei interesați și însetați de ele. Pentru acești nostalgici, desenele sunt o fereastră deschisă spre trecut, spre libertate și fericire.
***
N-am asistat la demolări, dar am trecut prin zonă înainte. Acum încerc să reconstitui ultimele zile dinaintea dramei din primăvara lui 1986. Salcâmii înfloriseră din nou și nu știau c-o fac pentru ultima oară. Oameni treceau grăbiți, absenți, ca niște siluete palide, iar soarele aluneca spre asfințit. Peste trotuare și acoperișuri, în pragul înserării, se așterneau umbre prelungi. Priveam îndurerat și fascinat această stradă, pierdută în lumina stacojie a amurgului. Vedeam cum peste cartierul Dristor începe să coboare noaptea.
