de Denisa Niță
Îl văd cu coada ochiului, se tot uită la mine. Așteptăm amândoi la semafor, pe Calea Victoriei. Nu îi întorc privirea, să fac pe frumusețea neatentă. Mă și complimentez, în sinea mea. Așa, obosită, cu ochii injectați și muci în bărbie, tot am farmecul meu.
Mă trezește o mână pe umăr și o ploaie de scuze: câinele tipei din stânga mea se pișa pe piciorul meu. Acolo era și privirea lui.
