de Constantin Gheorghe
Cațavencii propun, prin intermediul copertei ultimului lor număr(nu vă bucurați, n-avem noi norocul să fie ultimul, SRI știe el de ce!) soluția la problemele României: să-i spânzurăm, de la stânga la dreapta, pe următorii: Ponta, Oprescu, Iohannis, Oprea și Piedone. Perfect, s-o facem! Și după? N-o să se mai dea, și n-o să se mai ia șpagă, în România? Vor intra în legalitate toate crâșmele patriei? Dispar sărăcia și subdezvoltarea? Crește la loc industria aia vândută la fiare vechi? Vom avea 18.000 de spitale și doar 425 de biserici? Vin înapoi cei plecați pe alte meleaguri? Nu vom mai fi o țară ocupată? Ne recăpătăm suveranitatea?
Dacă da, sunt primul care vine să construiască spânzurătorile în fața Casei Poporului. Și mă ofer voluntar să le trag respectivilor scaunele de sub picioare. Dar, evident, nu asta este soluția. Dacă ar fi așa de simplu, curgea laptele și mierea peste tot în lume. Nu curge.
La mai mult nu ne duce mintea. Am avut regimuri totalitare. Ne-a mers mai bine? Nu! Ne va merge bine atunci și numai atunci când fiecare dintre noi își va face treaba lui, cu responsabilitate și dedicație. Când fiecăruia dintre noi îi va păsa de semenii lui, de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Politicul este doar o rotiță din angrenajul numit ”națiunea română”. Importantă, dar nu singura. Câtă vreme nu funcționează și celelalte, nu funcționează nici ea. Mecanismul este un tot.
După țepele lui băsescu era logic să apară și spânzurătorile. Plutonul de execuție e deja fumat, și nu ne-a folosit prea mult. Rămân trasul pe roată, arderea pe rug, și deliciile ”Fecioarei de Fier”. După ce eșuează și astea, ne gândim și noi la niște soluții?
