Cum devine treaba cu civilizația? Cum s-ajungem noi la ea, cum s-o atingem, cum s-o transformăm în normalitate, cum s-o înglobăm în codul nostru genetic?
Simplu – și greu: făcînd ce trebuie, cînd trebuie; de cîte ori trebuie; și arătînd că merită s-o faci.
… făcînd lucrurile bine și arătînd – făcîndu-le – că nu-i osteneală să fii civilizat, că nu ești caraghios cînd te porți cu bun-simț, că – uite minune! – nu ești ciudat și nici prost dacă te porți cum se cuvine.
De-aici se-ncepe, oameni buni: de-aici o luăm la drum.
Și-o luăm la drum în fiecare zi; și, fiindcă pe drumul ăsta e loc pentru noi toți, pe drumul ăsta n-or să fie ambuteiaje niciodată: o să fim doar cît mai mulți oameni, unul lîngă altul.
E bine, credeți-mă, să te-ntorci în jurul tău și să găsești cîte-un om.
