Persoane și personaj

de Alina Gabriela Andrei

Jamie Oliver a devenit o piesă de lego. Kim Kardashian & Co. au fost transformate într-un joc video care face deja profit de milioane de dolari. Beyoncé și alte nume din industria muzicală sunt pe rafturile supermarketurilor ca păpuși Barbie.

Când eram copil mă uitam la desene animate. În fiecare sâmbătă de la ora 14:00 pe TVR 1. Atunci când veneam la rude, aveau cablu tv unde găseai posturi doar cu desene animate. Am descoperit încet, încet și celelalte personaje de desene animate. Alergam pe stradă, cu respirația tăiată, și strigam: Sailor Moooon, iar băieții se confruntau și își apărau personajul preferat. Superman sau Batman? Sau poate Xena îi întrece pe toți? Bucăți decupate din reviste, lipite pe un caiet, schimb de imagini tipărite cu personajele preferate, idoli, idoli, idoli.

Mă gândeam… când s-au inversat rolurile? Când au început persoanele să devină personaje? Când au început caracterele să devină caricature? Și de ce avem nevoie de idoli? De ce avem nevoie de un sistem de referință pentru orice? De ce alegem calea bătătorită și de ce nu ne abatem de la ea?
În sport, mai ales în sportul individual, cel care nu presupune antrenamentul de echipă, există o lege, și, după părerea mea, cel mai bun sfat de daily life în general: nu te compara cu ceilalți, tu trebuie să devi azi mai bun decât ai fost ieri, nu decât ceilalți.

Am participat de curând la o discuție unde cineva vorbea despre depresie și cum va ajunge aceasta să atingă din ce în ce mai mulți oameni. Vorbea despre depresie și îmi imaginam ca fiind ceva plutind în aer, ca un fel de pânză invizibilă ce nu face niciun fel de discriminare: de la persoane sărace la cele bogate, de la cei sănătoși, la cei mai bolnavi, de la tineri la bătrâni, îi poate atinge pe toți. Asta m-a înfricoșat. Ani la rând am suferit. Zile după zile am stat și am făcut, în mintea mea, fel de fel de comparații. Între aspectul meu fizic și cel al unei fete pe care am văzut-o pe stradă, între cum mă exprim și vorbesc eu și colegii mei mai mari sau de aceeași vârstă, între cât pot să cheltui la un restaurant și cât poate persoana cu care mă aflam la aceeași masă, în general, între cât sunt eu de nefericită în comparație cu alții. Cu toți. Și toate. Și am suferit până la apogeu și inapoi. Am dat bani pe cosmeticele din reviste, am stat cu orele în bibliotecă, am alergat km, am participat la toate conferințele posibile. Și n-au avut niciun rezultat, în afară de acumularea unei și mai mari frustrări.

Într-o zi, eu cu mine, am început să mă gândesc la tot ceea ce am făcut până în momentul respectiv. Am descoperit că parcursul meu în viață a fost ascendent. De la bugetul de studentă, la salariu, de la a alerga 1 km, la 5 km, de la emoții când vorbeam în public, la plăcere, de la cunoștințe, la prieteni.

Da. Avem nevoie de modele, este adevărat. Avem nevoie de inspirație și de motivație pentru a face orice. Însă, cel mai mult, avem nevoie să nu ne mai comparăm! Cu nimeni! Doar cu noi înșine. Îți place mai mult de tine acum, decât de cea care erai acum 1 an? Cum ai vrea să fie viața TA? Ce contează cel mai mult PENTRU tine?
Există o mulțime de “rețete de succes”, atâtea căi de reușită prezentate frumos pe internet, în cărți, în mass-media. Trebuie să înțelegi că da, întradevăr, sunt rețete de succes!, pentru o singură persoană! Singurul lucru pe care îl au oamenii în comun este faptul că trebuie să respire ca să trăiască. În rest, suntem atât de diferiți! Am avut alte experiențe, alte trăiri. Poate am urmat aceeași unitate de învățământ, dar am filtrat toate informațiile prin mintea și sufletul nostru, care este unic. Nu poți aplica aceeași pasi ca modelul tău în viață, vei eșua cu siguranță. Din momentul în care ai venit pe lume și până azi, acum, când citești asta, nu ai făcut întocmai ce a făcut modelul tău. Deci cum poți să gândești că dacă 30 de zile, 360 de zile sau 3600 de zile faci ce scrie în rețeta de succes, vei ajunge în același punct?

Modelele trebuie să fie o sursă de motivație, de admirație și de încărcare cu energie, însă rețeta de succes este să nu urmezi o rețetă de succes și să nu te compari cu ceilalți. Singura comparație pe care în mod imperativ să o faci, este cea între tine de ieri și cea de azi.