– Băi, eu mă bucur și când ajung pe peron odată cu metroul. Înseamnă că trebuia să fiu acolo, înțelegi?
Eram singurii spectatori. Filmul începuse. Încă vorbea la telefon. Și vorbea. Până apăru’, din întuneric, supraveghetorul de sală și-i zise să tacă, îi deranjează pe ceilalți spectatori. Adică eu. Și-mi trase o privire fixă, încruntată, care-mi zise: Tu ce dracu aștepți, ocupă-te singură de problemă.
