Eu n-aș face mișto de faptul că în ciorba siriană au aterizat și cubanezii, pe lângă ruși și iranieni. Nu pot avea un impact major asupra evenimentelor, dar demonstrează un lucru: acela că rușii nu sunt izolați, că pot construi și ei alianțe de genul celor construite de americani, în funcție de misiune. Iar dacă apar și chinezii, fie doar simbolic, lucrurile devin din interesante, periculoase.
Nu este exclusă apariția unei organizații militare de tip NATO. Construită în jurul binomului Rusia-China. Este o reacție de respingere a agresivității NATO, care, dintr-o organizație defensivă, a devenit una expansionistă și agresivă, care are obiective de jandarm global, fără să-i ceară nimeni asta.
Dizolvarea simultană a NATO și a Tratatului de la Varșovia, și înlocuirea lor cu o nouă organizație de securitate colectivă, ar fi fost lucrul cel mai rațional. SUA n-au vrut asta. Ele au vrut altceva: distrugerea Rusiei. Ei bine, acum a venit momentul răzbunării. Așa se întâmplă când nu vezi mai departe de lungul nasului. Pentru o iluzorie victorie, cea a destrămării URSS, americanii s-au ales cu un dușman determinat, și infinit mai periculos decât fosta URSS. Alianța ruso-chineză este o realitate. Și ilustrează perfect faptul că nu există prietenii sau dușmănii veșnice, ci doar interese. Acum interesele i-au adus pe ruși și pe chinezi alături, și în jurul lor se strâng și alții. Cum dușmanul lor este comun, până când dușmanul nu dispare, va fi greu de dislocat alianța.
Intrăm într-un soi de cerc vicios, foarte periculos. Care ne va face să ne fie dor de Războiul Rece…
