Cam așa arată feed-ul meu de presă.
An de an, mari corporații vin pe aici, exploatează forța de muncă a unor tineri idealiști și nu lasă niciun ban decât impozite plătite pe salariu (care oricum sunt practic scăzute din venitul brut al angajatului). Restul de bani sunt șerpuiți prin paradisuri fiscale, prin tratate de evitare a dublei impozitări, prin contracte între afiliați. Facebook a rupt acum știrile findcă a plătit £4,327 (patru mii si ceva) in impozit pe venit pe anul 2014 in UK. Câte alte corporații nu scapă cu câteva mii de euro în taxe prin mecanisme fiscale puse la punct de ani de zile? Mai ales la noi.
Pe de altă parte, oameni ca Moise Guran ne distrag atenția de la asemenea fenomene ca să nu detestăm adevărații hoți, ci să ne detestăm între noi. Tocmai a scris un articol mișelesc în care ne spune că este un „marketing politic” creșterea salariilor din învățământ.
Să-i detestăm pe medicii care „nu vor șpaga scoasă în afara legii”, pe profesorii care unii sunt leneși și merită creșteri diferențiate, să-i detestăm pe țărani pentru că „își toarnă țuică în cap”.
Că scena din Łas Fierbinți, în care Stela Popescu deplânge situația învățământului este manipulare. O fi „entertainement” ce au făcut cei cu Las Fierbinți, dar faptul că Moise Guran încearcă să dea în Ponta nu face cuvintele dure despre decăderea sistemului de învățământ mai puțin adevărate.
Ăștia sunt oameni puși în poziții bune (emisiune de prime-time la Digi24) ca să ne învețe să ne mâncăm de fund între noi, în timp ce stăpânii potențați financiar își fac de cap.
