de Alina Gabriela Andrei
În drumul meu zilnic, trec de cel puțin două ori pe lângă clădirea ASE-ului. Astăzi, orașul era plin de tineri, de studenți, de speranțe și de vise. Entuziasm din abundență, dacă ești suficient de prezent să îl și vezi. Mă uitam la chipurile lor. Copii cu fața luminoasă, porneau în viață mai mult sau mai puțin egali. Observai cu ușurință studenți provinciali, pentru care, simplul fapt de a se afla în București, de a merge prin aglomerație, de a ridica tonul vocii pentru a se face auziți prin vacarmul din intersecția Calea Dorobanți cu Bulevardul Dacia, reprezenta o bucurie. Vedeam tineri care tăiau orice normă de circuație pentru a intra cu mașina cât mai aproape de avizierul facultății, acolo unde veselia era la ea acasă; îi vedeai pe cei timizi, pe cei ce se simțeau stânjeniți și pe cei care atunci descopereau clădirea deși au trecut de nenumărate ori pe lângă ea.
Am numărat săptămânile și zilele de liceu, când știam că mai am puțin și mă mut în București. Plecasem de aici de mică și i-am simțit mereu lipsa. Pentru mine, deci, să mă întorc în București, a reprezentat întoarcerea la locul de baștină. Acum însă, mă întreb, ce îi face pe studenți să vină în București? Trecând peste aspectele obiective, alegerea facultății potrivite și/sau proximitatea, de ce vin aici tineri din Iași, Arad, Suceava, Deva?
M-am molipsit imediat de entuziasmul unui început de drum și de energia pe care o aveau studenții astăzi. În același timp, mă gândeam că peste patru ani, când vor termina facultatea, se vor simți obosiți, nefericiți, frustrați și supărați. Chipurile vesele or să devină chipuri îngrijorate. Vor vedea cum nopțile de studiu se vor doveni a fi fost în van, când energia orașului nu o să îi mai satisfacă atunci când vor fi șomeri deștepți. Și totuși, majoritatea vor rămâne în București. Deși orașul, cu tot ce înseamnă asta, îi va face să sufere de multe ori, ei vor vrea cu ardoare să rămână aici.
De multe ori am auzit: orașul ăsta este atât de mare încât e imposibil să nu găsesc ceva (marea iubire, job-ul visat, cadoul potrivit etc). Exact! Faptul că respiri și mergi în al zecelea oraș ca mărime din Europa, te face să crezi că se poate!, că poți face ce îți dorești, că poate vei reuși, că ai și tu un loc printre cei 1.883.425 de locuitori, că în 228 kmp îți vei găsi și tu un loc al tău. Vezi în fiecare moment oameni diferiți față de ce știai acasă. Îți imaginezi că unii sunt mai fericiți decât tine, dar și că alții o duc mai prost. Oricum ar fi, Bucureștiul îți împlinește sau destramă visele, dacă tu, ești prietenos sau rece cu el.
