Denisa Niță
Citește ultimul rând, bagă semnul și o lasă din mână. A deschis-o cu o pagină în urmă.
Înfășoară o eșarfă în jurul sânilor. Se duce la tipa care face masaj, îi pune întrebări. Asta nu-i răspunde, are un tip pe masă, îl dă cu ulei. Se duce la bar, se plimbă, nu ia nimic. Dă jos eșarfa. O ia la pas pe plajă. Pune eșarfa. Se întoarce și se așază pe șezlong. Dă jos eșarfa. Se uită în jur, trage adânc aer în piept, își ia geanta și prosopul. Pleacă. Pe drum, îi cade cartea din mână, „The disposable male”. Râd în sinea mea.
Mă ridic de pe prosop și-o iau spre mare. Pan’ la genunchi, pân’ la buric, cu totul. Soarele mă arde un pic pe ceafă. Mă uit, prin apă, la sfârcuri. Mă joc cu mâinile. Încerc să stau în picioare când vin valurile. Închid ochii și îmi impun să nu mă gândesc la nimic. Funcționează. Două secunde.
Vine lângă mine, bagă capul sub apă, sare, își dă părul pe spate și aranjează barba. Mă fixează cu privirea. „Ce faceți, domnișoară, știți cum ajung la Marea Neagră?”. Pufăie și zâmbește, așa, pe jumătate de față. Râd în sinea mea.
