Iarăși s-au umflat publicațiile „de dreapta” cu proagandă panicardă care se focusează pe consecințele imediate ale crizei Grecești – că stau niște oameni la bancomate, că unul și-a cumpărat bitcoin, că altul și-a luat 50 de kg de tzatziki.
Irelevante în perspectiva mai largă a politicii europene. Un paravan în care să se uite credulii, pentru a masca criza în care se află conducerea, cei care fac presiuni ca niște automate birocratice asupra Greciei să plătească. Azi, azi, azi nu mâine, nu altădată, nu mai puțin, azi.
Ca scuză promovează mult prea folositul slogan. „Au luat bani și i-au irosit și nu îi mai dau înapoi”. Cine a luat bani? Nu Tsipras și Guvernul lui. Nu fiecare grec. Ci niște neni care erau prieteni cu direcțiunea au primit o cârcă de bani cât au fost la guvernare, i-au folosit pentru a achiziționa câteva chestii frumoase și restul i-au sifonat.
Nenii au plecat, fără absolut nicio răspundere. Însă între timp criza socială s-a accentuat. Și la criza socială Troika răspunde cu austeritate, asta fiind linia doctrinară de la care nu se abate. Tai pensii, tai salarii, privatizezi transport, porturi, industrie. Pentru milioane de greci asta pur și simplu nu e o soluție acceptabilă. Dacă vând porturile și electricitatea nu mai au încasări pe termen lung și nu mai au bani de pensii și deci suportă toți căderea în sărăcie.
Evident că există și alte soluții. Evident că poți menține un nivel crescut al încasărilor pentru a îndeplini obligațiile sociale. Creșterea colectării, stimularea selectivă a unor sectoare economice, reducerea corupției, proiecte de investiții pe termen scurt, toate sunt măsuri care NU presupun sacrifici sociale la scară largă. Cuplate bineînțeles cu scăderea presiunii financiare.
Dar pentru ca Troika să accepte așa ceva trebuie să se reformeze ea însăși doctrinar. Criza asta nu este despre reforma Greciei, este despre reforma instituțiilor financiare mondiale.
