Își face loc o idee periculoasă: aceea că abuzul procurorilor și judecătorilor este parte a procesului de justiție, că este inevitabil, ca atare trebuie acceptat ca atare. Mai mult, victimele abuzurilor nu au a se plânge, de vreme ce totul se petrece în interesul superior al ”luptei împotriva corupției”, iar autorii abuzurilor sunt exonerați de orice fel de răspundere morală, legală și materială.
Suntem în aceeași paradigmă cu ”lupta împotriva terorismului”, în care luptă orice exces este permis. Doar că după vreo 15 ani de război global împotriva terorismului avem un uriaș morman de morți-numai în Afganistan și Irak numărul ”victimelor colaterale” trece de un milion!-câteva state eșuate, limitarea drastică a drepturilor și libertăților cetățenești, plus o criză economică din care nu ne revenim.
Totul a pornit de la atentatele din septembrie 2001. Au murit atunci circa 2300 de americani și străini, care lucrau în turnurile gemene WTC, la New York. De atunci au mai murit în SUA, în atentate de tip terorist, vreo cinci oameni, victimele celor doi năuci care au pus o bombă la Boston. În acest timp doar poliția americană ucide cam trei americani pe zi. În primele cinci luni ale lui 2015 au fost împușcate 385 de persoane. La o medie de 900 de americani pe an, în 14 ani scurși de la atentate au murit de mâna poliției 12.600 de americani. Dar asta nu e terorism. E mâna fermă a legii, nu? Să mai pomenim de masacrele provocate de americanul obișnuit, care stă pe un depozit de armament la el acasă?
Altminteri avem ”Freedom House”, un far al libertății. Care tace mâlc și se face că nu vede realitățile. Trăim în cea mai bună dintre lumi, nu?
