Într-o democrație NIMENI nu-i mai prețios/important decât un parlamentar. Stiu, știu, neurochirurgi, transplant de inimă, profesori, alea, alea. Degeaba! O țară merge bine și prosperă dacă are o guvernare de calitate. Iar calitatea guvernării este dată de calitatea reglementării, adică de calitatea legislației. Cu o democrație low cost, cu parlamentari plătiți mizerabil, umiliți și înjurați și-n culcare și-n sculare, tratați drept o adunătură de hoți și de penali, primim ce merităm: legi de căcat, o guvernare de căcat.
Scumpi la tărâțe, ieftini la făină, nu are cum să ne fie bine. Democrația costă. Putem raționaliza costurile. Dar nu putem tăia ca idioții, într-un elan populist, care se întoarce împotriva noastră. De 25 de ani ne străduim să avem parlamentari tot mai proști, mai lichele, mai ticăloși, doar pentru a avea cui scoate ochii, pentru că nu merge țara bine. Și ne iese al dracului de bine! S-o ținem tot așa, zic! Că noi plătim distracția prostei guvernări. Și, se știe, cine plătește muzicanții, comandă muzica.
