După 25 de ani de ”libertate a cuvântului” suntem obligați să constatăm că, într-un fel sau altul, am fost subiecții unui experiment, unui soi de dresaj al minții. Acum demonizarea ”autorității” își face efectele. Ești demnitar, ești automat idiot, hoț, corupt, ticălos. Orice minciună prinde, pentru că s-au format reflexe condiționate. Suntem precum câinii lui Pavlov. Reflexul în locul judecății. Și așa ne-am trezit să ni s-a luat dreptul la demnitate, la propria imagine, că viața noastră este o marfă, care îi îmbogățește pe tot felul de ticăloși fără scrupule din presă, că nimic nu se mai leagă. Orice gest de solidaritate, orice protest, orice revoltă sunt repede înăbușite prin intervenția dresorului. Care ne recompensează cu un cancan, cu o ”victimă” din politică sau din afaceri, cu un cur de târfă de lux. Și noi dăm din coadă fericiți…
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi