Microeconomie. Studiu de caz, viziunea unui diletant. Sau despre salvarea prin ”antreprenori.
Cum știți, locuiesc undeva pe Calea Victoriei, în vecinătatea Bisericii Albe și a hotelului Radisson, fost București, și aproape fost hotel. O să vedeți și de ce. Cum iarăși știți, în hotelul cu pricina au locuit, mulți, mulți ani, mulți parlamentari. Cu venituri relativ mari. Dar care nu erau suficient de mari să le permită folosirea tuturor facilităților hotelului, extrem de scumpe și pentru ei.
Cu vremea s-au dezvoltat în zonă o serie de mici afaceri, care ofereau servicii mai ieftine decât cele din hotel, atât parlamentarilor, cât și locuitorilor din zonă. După valul de populism jegos din ultimii trei ani, care a dus la mutarea marii majorități a parlamentarilor care locuiau acolo, acele afaceri mor pe capete, din lipsă de clienți.
Sigur, veți zice, bine le-a făcut, mama lor de profitori. Afară cu ei din hotel de lux(vorba vine, lux!). Da, dar asta este un exemplu de gândire cretină. Economia este, totuși, un sistem extrem de complex, în care se creează lanțuri trofice, ca să zic așa. Și dacă dispare un element al lanțului, mor și altele, mai mult ca sigur. Nu poți spune: ”D-aia e antreprenorul antreprenor! Să găsească alți clienți!” De unde să- găsească? Că nu cresc în pom!
Orice ar zice statisticile, puterea de cumpărare a scăzut, chiar și în condițiile unei creșteri economice-reale-care se accelerează. Ce se întâmplă? Nimic! În afară de faptul că nu mai există mecanisme de redistribuție a creșterii economice. Nici cele clasice, gestionate de stat, nici cele care nu sunt gestionate de el, dar funcționează în domeniul privat.
Dacă veți crede că reducerea TVA la alimente va schimba ceva măcar în domeniul acesta, al producției și comerțului cu astfel de producție, vă faceți iluzii. Nu se va schimba. Cel mult producătorii vor putea fi mai competitivi la export. Dar ceea ce rămâne în plus, prin scăderea-eventuală-a prețului de vânzare la alimente va fi repede păpat de alte prețuri. Și, în fond, ce rămâne? Pentru o familie, care cheltuiește 800 de lei pe lună pentru alimente, să zicem, câștigul ar fi de vreo 70 de lei pe lună. Pare mult? Nu e! Acest supliment de putere de cumpărare este insuficient pentru a susține creșterea suplimentară a economiei.
România-mă refer atât la stat, cât și la privați-nu este pregătită pentru o creștere semnificativă a veniturilor. Reducerile de taxe și de impozite nu țin loc de așa ceva. Pentru simplul motiv că se aplică unor venituri rușinos de mici. Aproape 30% dintre angajați sunt încadrați acum la nivelul salariului minim pe economie. Care va crește-nesemnificativ-de la 1 iulie. Având drept consecință doar creșterea numărului celor încadrați cu salariul minim.
E bună și economia ”ofertei”. Dar nici ea nu poate face nimic fără putere de cumpărare. Degeaba oferi, dacă nu ai cui oferi. Așa se văd lucrurile la firul ierbii. Mă rog, la nivelul asfaltului, dacă-l ai. Asta e! Și bine nu are cum fi. Dar să fim optimiști: o vom duce bine atunci când țara asta va fi o țară de antreprenori.
PS: dacă vă încălzește cu ceva, și zona comercială din Dorobanți moare. Efectul DNA. Nu-i nimic. Ne salvează creșterea alocațiilor pentru copii. Două milioane de alcooliști apreciază, apud Guran
