Despre Raiul românesc interbelic, pentru tinerii frumoși și liberi, care habar nu au pe ce lume trăiesc. Nu, nu este propagandă comunistă. Sunt unele dintre concluziile sociologilor din epocă, după Recensământul din 1930. Apropo: timp de zece ani nu s-au găsit bani pentru analiza și publicarea datelor. Ca să știm de unde venim și de ce ne-am luat ”țara înapoi”. Care este un soi de restitutio in integrum, sau reîntoarcerea la sărăcie și subdezvoltare.
”Ştim că din populaţia ţă…rii, 72% îşi trăgea în 1930 venitul principal din agricultură, 9% din industrii, 5% din posturi la instituţiuni publice, iar 4% din comerţ şi credit. Cunoaştem, la fel, situaţia în profesie, la 1930, a celor ce intrau în aceste categorii. S-a stabilit astfel că 6% din cei activi în agricultură erau în situaţia de muncitori cu ziua fără pământ; că, din cei activi în exploatarea subsolului şi industriei, marea majoritate o constituiau muncitorii; că numărul muncitorilor din exploatarea subsolului şi industrie totaliza la aceeaşi dată 1.100.000, cei mai mulţi săteni emigraţi temporar în oraşe şi centre industriale, unde locuiesc şi se hrănesc în condiţii mai mult decât mizere. Repartiţia acestor categorii în diferite regiuni ale ţării este cunoscută. La fel, se ştie că, în categoriile neagricole, cu excepţia celei a funcţionarilor publici, românii deţin procente cu mult mai prejos de importanţa lor în populaţia ţării.
Dar nu ştim despre structura populaţiei agricole nimic altceva decât că 75% din exploatările agricole dispuneau în 1930 de mai puţin de 5 ha, că 50% n-aveau nici 3 ha, cât este necesar pentru traiul unei familii cu 4 membri. Indicaţii sumare arată că gospodăriile pitice sunt mai frecvente în regiunile din jurul Carpaţilor şi în Transilvania. Dar nu putem circumscrie regiunile cele mai nevoiaşe, nici regiunile capabile să mai absoarbă populaţie. Puţinele cunoştinţe în această privinţă provin din anchete foarte sumare. De vreme ce Bucureştii sunt năpădiţi mai ales de gorjeni, de vâlceni şi de argeşeni, socotim că aceste judeţe sunt mai suprapopulate. Căutarea de braţe de lucru în Ialomiţa şi Constanţa dimpotrivă este indiciul pentru existenţa unei posibilităţi de plasare a unor prisoase de locuitori agricoli.”
