Politica externă americană este tot mai haotică, mai lipsită de principii și de obiective clar definite. SUA generează instabilitate și alimentează violența peste tot în lume. Da, Rusia lui Putin este un adversar. China, la fel. Dacă nu place cuvântul ”adversar”, atunci putem folosi sintagma din Strategia americană de securitate: ”competitor strategic”. Da, sunt tot mai mulți competitori strategici în lume. Și tot mai puțini amatori să se alinieze necondiționat în spatele Was…hingtonului. De fapt, în Europa sunt doar câțiva estici: noi, polonezii și lituanienii, care susțin isteric și necondiționat SUA. Restul europenilor își văd demn de treaba lor, strict în limitele obligațiilor care le revin din apartenența la NATO, și urmându-și interesele naționale.
Washingtonul știe asta. De asta apasă cu disperare pe pedala ”pericolului rus”. Din păcate nici în acest domeniu americanii nu sunt coerenți. Lipsa de coerență vine, pe de o parte, din nenorocitul sistem de lobby, în care deciziile de politică externă se iau în favoarea celui care plătește mai mult, și pe de altă parte, din incapacitatea Președintelui SUA de a arbitra între atât de multe interese particulare, bine motivate cu bani. Iar când dai și de un președinte care nu știe el ce vrea, atunci se alege praful. Ceea ce se întâmplă acum…
