Istoric vorbind, regimurile politice impuse de atei au ajuns inevitabil să ucidă în masă. Problema constă în ingineria socială atât de dragă ateilor: oamenii şi societatea sunt greşit alcătuite, deci trebuie pusă în mişcare o schimbare. Şi de aici încep problemele.
Ateii au câteva fetişuri: pe lângă ştiinţă (despre care am vorbit aici) mai au o relaţie concupiscentă şi cu Educaţia, plus un zdravăn complex de superioritate faţă de toţi cei care nu le împărtăşesc viziunile. Uşor milenarişti, ateii vor raiul pe pământ acum prin transformarea fundamentală (Educaţie) în sensul ştiinţei a tuturor celor păcăliţi de preoţi. Fiecare ateu este sigur (sau speră, cel puţin) că el este Omul Nou. Iar crearea şi impunerea Omului Nou este obsesia sistemelor politice totalitare din ultimii 300 de ani.
De la Revoluţia Franceză încoace toate sistemele politice puse în practică de atei în numele ateismului au avut evoluţii asemănătoare. O propagandă masivă care promite raiul pe pământ într-o perioadă de criză, eliminarea religiei (nu doar din spaţiul public – asta este o mască pentru păcălirea naivilor – ci mai ales din spaţiul privat), obsesia cu Educaţia şi aducerea copiilor sub controlul statului. Ideea ar fi că astfel este grăbită crearea Omului Nou – însă din punct de vedere politic, geopolitic şi economic regimurile create de atei ajung destul de repede la concluzia că nu prea au ce face şi trebuie să urmeze coordonatele Vechiului Regim.
Accentul cade astfel pe ingineria socială, pe transformarea oamenilor. Însă cum promisiunile nu prea pot fi îndeplinite, iar agresiunea asupra societăţii creează tensiuni, destul de repede apar focarele de rezistenţă. Oamenii nu sunt dispuşi să se transforme în ritmul dorit de conducători – însă orice punere sub semnul întrebării a legitimităţii Omului Nou este sancţionată cu moartea. Unul, zece, zece mii – cei care nu vor să se transforme în Oameni Noi sunt căsăpiţi. Vorba lui Stalin: ”nu-i omul, nu-i nici problema”.
Un fizician spunea parcă ceva de genul: este semn de prostie să repeţi la nesfârşit o acţiune care produce acelaşi efect, sperând de fiecare dată că vei obţine un alt rezultat.
Daţi-mi un exemplu de regim politic bazat pe ateism ştiinţific care nu a urmat algoritmul acesta.
Robespierre îl execută pe călău, după ce i-a ghilotinat pe toţi francezii.
