Religia creștină, sub diversele ei forme, este parte integrantă a identității occidentale. Nu singura, nu absolută, dar esențială. Nu avem de ce o nega. Ea a structurat cultura și civilizația occidentală. Nu avem de ce ignora atacurile îndreptate împotriva creștinilor, oricare ar fi ei, și oriunde ar fi ei. Dacă libertatea de conștiință este o valoare universală-și este!-nu văd de ce creștinii ar sta pasivi atunci când li se neagă această libertate. Violent, cu eliminarea fiz…ică a credincioșilor. Sincer, mă așteptam la reacții radicale nu atât în cazul Charlie Hebdo, ci în cazul asasinatelor din Kenia, din Siria, din Irak și din alte locuri în care creștinii sunt acum vânați. Toleranța religioasă a Occidentului presupune reciprocitate.
Am fost la rândul nostru intoleranți, în materie religioasă, în istorie? Da! Am provocat suferințe altora? Da! Ne-am asumat acest trecut? În cea mai mare parte, da. Nu ne putem întoarce însă nici la Cruciade, nici la războaiele religioase. Dar avem destule instrumente pentru a impune un cod de conduită în materie de libertate religioasă. Și putem face să fie respectat.
Nimeni nu trebuie să mai moară pentru convingerile sale, fie că sunt politice, fie că sunt religioase sau de altă natură. Confruntarea asta nu poate duce la nimic bun. Ceva fundamental trebuie să se schimbe. Indiferența, în numele realismului politic, este o crimă cu premeditare. Are, o tot spun, și ipocrizia limitele ei.
