La registratură la unul din ministerele de la Piața Constituției. În fața mea un bătrân care susține că are 103 ani. Doamna de la ghişeu îi cere buletinul, că nu îl crede. Pe buletin scrie că e născut în 1912, deci are 103 ani. Zice că a venit singur, cu transportul în comun, taman de la râul Colentina. Ministerul e la Piața Constituției. Povesteşte de cel mai bun prieten al lui, care a avut o soartă tragică: a fost jupuit de viu de gardienii comunişti în închisoare, sub ochii lui. Era deținut politic. Deşi se mişcă greuț cu ajutorul unui toiag, bătrânul merge neasistat şi înainte să iasă din birou întreabă pe unde s-o ia să ajungă mai repede la stația de autobuz.
Nu am mai întâlnit până acum un om de 103 ani, şi încă unul care se ține atât de bine! Vă dați seama, omul ăsta a prins toate regimurile politice din epoca modernă, de la regele Carol I la preşedintele Iohannis. A trăit toate evenimentele majore ale ultimei sute de ani în România: Primul Război Mondial, Marea Unire, Al Doilea Război Mondial, instaurarea comunismului, regimurile comuniste Dej şi Ceauşescu, sfârşitul celui din urmă în 1989, lunga şi dureroasa tranziție postdecembristă şi incerta epocă actuală.
Nu prea mai sunt multe de zis. E păcat că la aşa vârstă înaintată îl plimbă statul român pe la ghişee.
Tu când ai întâlnit ultima oară un român de peste 100 de ani?
