Nu știu ce-mi veni. Poate pentru că miroase, nu se știe de unde, a pâine proaspătă. În studenție am făcut câteva luni de practică-în ani diferiți-la Brașov. Tot la Brașov am făcut și mai bine de un an de stagiatură, la ICA Ghimbav. Prima practică am făcut-o la Metrom Brașov. La poarta fabricii era un soi de alcătuire din PFL, șuie și vai de mama ei, jupuită și bătută de vreme. În ghereta asta se vindeau cornuri proaspete, calde-calde(nu știu unde le făceau, pe undeva pe lâng…ă fabrică, probabil) și lactate, în special un iaurt de oaie, în borcane mari de sticlă. Pe care îl puteai tăia liniștit cu brișca! emoticon grin Nu cred că am mai mâncat de atunci un iaurt și cornuri atât de bune. Și nici ciorbă de varză ca aceea făcută în bucătăria unui soi de cantină, ascunsă în subsolul întunecat al Prefecturii, unde finanțele noastre famelnice făceau față cu demnitate.
Chiar și în Bucureștiul plin de cozi și de lipsuri al ultimilor ani ai Epocii de Aur găseam cornuri gustoase și un iaurt decent în micul magazin de lactate din Piața Băneasa, la intrarea în uzina Rombac. Acum pas de mai găsește așa ceva!
MegaImage, dar și alte lanțuri de magazine, au în dotare cuptoare în care se coc produse de brutărie. Ei bine, îți piere pofta de orice când vezi un vânzător luptându-se cu ditai sacul de chifle sau cornuri înghețate bocnă, pe care le bagă la cuptor. Nimeni nu-ți poate spune unde este făcut aluatul ăla înghețat, cu ce ingrediente. Iar despre gust mai bine nu mai vorbim.
Nici despre firme precum Giorgi, care oferă la vânzare covrigi și alte produse de felul ăsta nu prea ai ce spune de bine. Calitate mizerabilă, aluat la fel, înghețat, și așa mai departe. Mândria lucrului bine făcut a lăsat locul profitului bine împlinit. În rest, cum ne-o fi norocul…
