La Trezoreria sectorului 5

La Trezoreria sectorului 5

Ceea ce trebuia să fie un magazin spațios pe bd. Națiunile Unite, la parterul unui bloc, este o văgăună sinistră. Spațiul generos a fost compartimentat brutal (se vede după ornamentele mutilate de pe tavan). S-a adăugat apoi igrasie şi multă, multă putoare.

Ca să efectuez o plată trebuie mai întâi să-mi preia un funcționar datele din buletin. Asta se petrece într-o incintă cu 2 tejghele paralele între care abia are loc un om. Dincolo …de tejghele, câteva birouri sărăcacioase, un fel de open space à la Phenian. Funcționarii lucrează robotic pe calculatoare din anii ’90. Aici, Windows XP e ceva wow. M-am întors în timp. E aer închis.

Pentru a plăti efectiv, eşti trimis într-o altă incintă, cu ghişee baricadate. În fața lor, 2 scaune jerpelite pe care să stea contribuabilii. Într-un colț, maldăre amenințătoare de dosare, până-n tavan. Dosarele riscă să se prăvălească pe contribuabili. Tavanul coşcovit are urmele unei mega inundații, sub forma unor pete gălbui pantagruelice.

Două doamne pe la un 50-şi, „de la ADP”, aşteaptă să plătească ceva în numele instituției. Chicotesc şi se pare că se ştiu cu angajata de la ghişeu. Una din angajatele ADP se plânge că au recunoscut-o 5 cetățeni pe stradă în ultimele 2 săptămâni. „Poate semeni cu cineva celebru, fată”, îi răspunde colega. Micile probleme ale vieții.

Ajung la ghişeu după ce am stat la coadă, funcționara îmi închide uşița-n nas. Nu are chef de un alt contribuabil imediat, plus că are de terminat o bârfă cu colega. După câteva minute deschide trapa minusculă, bate în birou nerăbdătoare că scot prea lent banii din portofel, îmi dă chitanța să semnez cu pixul proțăpit c-o funie de frica hoților, rupe hârtia cu rigla, îmi dă documentul final şi închide la fel de grăbit uşița. Nici măcar un „Bună ziua”.

Doamna funcționară mi-a făcut un favor că mi-a luat banii. Îi sunt recunoscător pentru imensa mătinimie. Totul ok.

Nu mai zic că spațiul este neincluziv (nu este gândit şi pentru persoane în căruncioare, nu există rampe de acces şi oricum nu s-ar putea mişca în spațiul înghesuit).

„La Trezoreria sectorului 5 <3</p>
<p>Ceea ce trebuia să fie un magazin spațios pe bd. Națiunile Unite, la parterul unui bloc, este o văgăună sinistră. Spațiul generos a fost compartimentat brutal (se vede după ornamentele mutilate de pe tavan). S-a adăugat apoi igrasie şi multă, multă putoare.</p>
<p>Ca să efectuez o plată trebuie mai întâi să-mi preia un funcționar datele din buletin. Asta se petrece într-o incintă cu 2 tejghele paralele între care abia are loc un om. Dincolo de tejghele, câteva birouri sărăcacioase, un fel de open space à la Phenian. Funcționarii lucrează robotic pe calculatoare din anii '90. Aici, Windows XP e ceva wow. M-am întors în timp. E aer închis.</p>
<p>Pentru a plăti efectiv, eşti trimis într-o altă incintă, cu ghişee baricadate. În fața lor, 2 scaune jerpelite pe care să stea contribuabilii. Într-un colț, maldăre amenințătoare de dosare, până-n tavan. Dosarele riscă să se prăvălească pe contribuabili. Tavanul coşcovit are urmele unei mega inundații, sub forma unor pete gălbui pantagruelice.</p>
<p>Două doamne pe la un 50-şi, "de la ADP", aşteaptă să plătească ceva în numele instituției. Chicotesc şi se pare că se ştiu cu angajata de la ghişeu. Una din angajatele ADP se plânge că au recunoscut-o 5 cetățeni pe stradă în ultimele 2 săptămâni. "Poate semeni cu cineva celebru, fată", îi răspunde colega. Micile probleme ale vieții.</p>
<p>Ajung la ghişeu după ce am stat la coadă, funcționara îmi închide uşița-n nas. Nu are chef de un alt contribuabil imediat, plus că are de terminat o bârfă cu colega. După câteva minute deschide trapa minusculă, bate în birou nerăbdătoare că scot prea lent banii din portofel, îmi dă chitanța să semnez cu pixul proțăpit c-o funie de frica hoților, rupe hârtia cu rigla, îmi dă documentul final şi închide la fel de grăbit uşița. Nici măcar un "Bună ziua".</p>
<p>Doamna funcționară mi-a făcut un favor că mi-a luat banii. Îi sunt recunoscător pentru imensa mătinimie. Totul ok.</p>
<p>Nu mai zic că spațiul este neincluziv (nu este gândit şi pentru persoane în căruncioare, nu există rampe de acces şi oricum nu s-ar putea mişca în spațiul înghesuit).”