Despre oamenii fără copii care știu ce este bine pentru copii, de la vaccinuri la mărimea pantofului

Îmi plac foarte mult experții de internet care știu ce trebuie făcut cu copii. Doar că majoritatea acestor experți nu sunt părinți în lumea reală.

Oamenii fără copii știu cum trebuie disciplinați copii. Oamenii fără copii știu ce trebuie să mănânce copii, cât și cum trebuie să doarmă, cum trebuie educați. Oamenii fără copii au păreri foarte ferme despre predarea religiei în școală și despre învățământ în general, de la profesori, manuale, materii care trebuie predate și până la programul de funcționare al școlilor. Oamenii fără copii știu că trebuie făcute vaccinuri, multe, foarte multe vaccinuri. Oamenii fără copii știu totul despre copii.

Oamenii fără copii susțin că au dreptul să își impună părerile asupra sistemului-malaxor de stat în care sunt băgați cu de-a sila copii. Raționamentul este unul financiar: oamenii fără copii plătesc taxe la stat, deci copii altora merg la școală și pe banii lor. Dacă vorbim despre bani, haide să vorbim despre bani până la capăt: oamenii fără copii nu plătesc manualele și rechizitele suplimentare, nu plătesc cadourile periodice către profesori, nu plătesc fondul clasei, nu plătesc meditațiile, nu plătesc hainele, nu plătesc cursurile suplimentare de înot și karate, nu plătesc medicamente în caz de boală (rețetele gratuite sunt o legendă urbană, nu există în realitate), nu plătesc șpăgile la doctori, nu plătesc tabere și tot așa. Oamenii fără copii achită niște taxe și vor să fie pe picior de egalitate cu părinții în ceea ce privește viitorul copiilor.

Că vorbim despre vaccinuri. Am cunoscut două femei ai căror copii s-au îmbolnăvit de autism după ce au fost vaccinați. Nu am de gând să intru în disputa vaccinuri-autism, este o poveste întreagă foarte încâlcită. Poate copii erau oricum predispuși să devină autiști și declanșarea procesului a coincis cu momentul vaccinului. Nu știu. Însă mi s-a întipărit pe creier disperarea celor două mame. Una dintre ele trecuse deja prin toate fazele posibile, de la ură la resemnare. Avea o privire tristă, era frântă, își cheltuia toți banii pentru recuperarea copilului. Probabil i-ar fi prins bine niște sfaturi de la niște oameni fără copii. Cea de-a doua mamă abia aflase ce se întâmpla cu copilul ei. Avea o privire sălbatică, ar fi fost în stare să sfărâme pereți, să mestece cărămizi. Și ea avea nevoie de sfaturi de la niște oameni fără copii.

shutterstock_154769528

Foto Shutterstock