Ciubucul

Pănă într-o vreme, fiecare profesie e ca nicio alta. De la un punct… toate seamănă între ele. Voi începe de la capăt. De la punctul în care dimineaţa pare o sleială în care, între aşternuturi şi cafeaua de dimineaţă, între pijama şi „pardesiul gri, lung până la glezne, mulat şi cu buzunare largi”, de o culoare ternă, mereu înnoit dar parcă acelaşi, Otilia Tiganas, medic de ţară ar fi putut trăi. O haină poate purta o viaţă întreagă un om. Viaţa trece. Leafa merge.
Vorbim… totuşi de o doctoriţă! Ciubucul… cu el ar fi o problemă când ţi-ai început cariera de vajnică absolventă de medicină, repartizată medic la dispensarul Întreprinderii Miniere Sărmăşag din Sălaj! Minierul Grebănar Ioan, ţigan de etnie dar şi din nărav scoate un pachet de Kent din buzunar, îl arată insinuant, cu mişcări de sprâncene îndreptate spre pachet şi cere trei zile de concediu fără plată. Confruntată cu realităţile locului, în care femeia de serviciu angajată la mină, câştiga de trei ori salariul ei, Otilia alege să-i dea concediul medical solicitat. Redacta în fişa medicală diagnosticul inexistent…
În acelaşi timp, din dreptul biroului Otiliei, Greabănar Ion mozolea din ochi pierderea materializată în Kentul-momeală. „Ţiganul preia hârtia, îşi bagă scurt Kentul înapoi în buzunar”….
Ar fi putut trăi foarte bine Otilia în pardesiul tern al unui personaj feminin pe care îl descrie în colecţia de povestiri FEMEIA CU ŞAPTE PĂLĂRII, şi care – pentru cei care au văzut măcar o dată un spital din România seamănă izbitor cu halatele medicale din pâslă – dar nu!! fără astâmpar, s-a apucat să dea chiar şi diagnostice personajelor! Dar despre asta, mai vorbim…