Ocupați cu ”Je suis Charlie!” am uitat să luăm în considerare un lucru: ceea ce s-a întâmplat la Paris este doar o parte, și una marginală, a unui fenomen în creștere periculoasă: violența socială. Sunt atât de multe frustrări, sunt atât de multe nemulțumiri, este atât de multă suferință socială, și aproape niciun mijloc de a reduce această presiune în creștere, încât să nu ne mirăm că totul va fi rezolvat prin violență. Politicul a fost redus la neputință, sindicatele sunt c…a și inexistente, corporațiile conduc lumea, fără nicio contra-putere serioasă. Individul este zdrobit, făcut una cu pământul, pentru ca o mână de oameni să adune averi fabuloase și o putere pe care nimeni nu a avut-o până acum în istoria omenirii.
Așa că o să tot auzim de acte violente de acum încolo. Și cele de natură criminală pură și simplă vor marginale. Grosul lor vor fi de natură socială. De asta nu e bine să te joci cu focul și să nu creeze motive suplimentare de apel la violență, bătându-ți joc de credințele oamenilor. Mai productiv ar fi să te întrebi de ce este religia ultimul lor refugiu.
Transformarea statului Providență în Statul Penitență a fost o idee funestă. Care poate distruge civilizația noastră, așa cum e ea, cu bune și cu rele. SUA au deja mai mulți deținuți decât existau în URSS, pe vremea lui Stalin și a Gulagului. Populația carcerală este în creștere peste tot în lume. Privatizarea sistemului penitenciar a făcut să explodeze populația din penitenciare. Profitul înainte de toate!
Suntem pregătiți să trăim în lumea asta tot mai violență? Nu cred. Dar nici nu facem ceva pentru a schimba lucrurile. Mai rău nici că se poate! Sau, știu și eu? Poate păcătuiesc prin exces de optimism…
