Am intrat în epoca a ceea ce eu numeam ”populismul soluțiilor simple”. Complexitatea(explică Dan Selaru ce și cum) ne încurcă, și atunci e bine ca, oricât de complicată ar fi o problemă, să avem o soluție simplă, pe înțelesul tuturor, de preferință una care poate ține loc și de slogan, vezi ”Jos comunismul”. După care, evident, lucrurile rămân la fel, în cel mai fericit caz, dar, de obicei, sunt mai rele ca înainte.
Populismul soluțiilor simple este faza terminală a democrației, și după ea nu urmează decât un nou totalitarism. Secolul XX e plin de exemple de acest gen. Pe care nu vrem să le mai vedem, ocupați fiind să ne urâm între noi, sau să ne urâm trecutul, fără să-l înțelegem însă, înainte de a-l urî.
