Jurnal de Chișinău (1): ”Ia nie ponimaiu po ruskii” nu este suficient. Poveste cu un pensionar rus

Când am venit la Chișinău m-am gândit să fiu băiat politicos și să învăț o expresie care să mă scoată din eventualele încurcături: ”ia nie ponimaiu po ruskii” – eu nu înțeleg rusa. Însă practica mi-a arătat că mai degrabă apar încurcături.

Cu ceva vreme în urmă, o femeie m-a abordat în rusește în troleibuz, am servit-o scurt ”ia nie ponimaiu po ruskii” ca să primesc replica uimită ”na govoriși!” (dar vorbești!). A rămas ca-n troleu.

Azi dimineață a sărit cu gura pe mine (în rusă) vecinul de palier și nu a fost prima oară când a făcut asta. Maestrul Eftimie se plânge constant de vecinii lui pensionari și administratorul de bloc – ar trebui să vină la Chișinău să vadă ce înseamnă un pensionar ”determinat”. Deci ăsta al meu este un omuleț rotofei, la 1,50 m, cu gura plină de dinți de aur, care vorbește foarte repede și foarte mult în rusă și eu nu pricep nimic. Cu vreo lună în urmă a năvălit peste mine în timp ce deschideam ușa. I-am servit-o scurt (”ia nie ponimaiu po ruskii!”) și am dat să intru în casă. Însă pensionerul era hotărât: m-a prins de mânecă, și-a proptit piciorul în ușă și a continuat să bănănăie. I-am repetat mai apăsat formula magică – nimic! omul insista să îmi comunice în rusă ceva, ținându-se sănătos de mâneca hainei mele.

Am cedat și am renunțat să intru în casă, ieșind din nou pe palier. Chestia asta l-a bucurat enorm pe vecin care a început să vorbească și mai mult și mai repede dând agitat din mâini. Am renunțat la formula magică și m-am rezumat la a da din umeri. Era evident că omulețul rotofei din fața mea se enerva pe măsură ce își dădea seama că nu pricep nimic. Până la urmă mi-a făcut semn să-l aștept și a intrat zbierând la el în apartament; prin ușa deschisă am auzit că o striga pe Mașa (probabil nevastă-sa) folosind des expresia ”iob tvoiu mati!” (s-o fut pe mă-ta!). A revenit cu o listă pe care era un tabel, fiecare locatar achitase 100 de lei moldovenești pentru chestia scrisă în capul tabelului în rusă (nu m-am ostenit să aflu despre ce era vorba), doar eu nu achitasem. Am plătit și am scăpat.

Cum vă spuneam, azi dimineață omulețul a năvălit din nou peste mine, doar că m-a prins când plecam de acasă. Am pornit la vale pe scări strigându-i ”ia nie ponimaiu po ruskii!” și am apucat să-i surprind dezamăgirea din ochi în timp ce îmi striga înapoi ”na govoriși!

Simt că povestea noastră nu se încheie aici, sigur îmi va ușura iar portofelul.

P.S. Uneori simt nevoia să adaug la ”ia nie ponimaiu po ruskii!” și o obrăznicie de genul ”govoritie po celoveciskii!” (”grăiește omenește!”, cum le spuneau rușii moldovenilor care vorbeau româna, implicând cumva că doar vorbitorii de rusă ar fi oameni).